și dacă îmi rostesc versurile în stil slam-spoken? Cuvinte Trântite pe podea ca niște reproșuri post-divorț cu sunet ascuțit de freză stomatologică isterică în mine ar rămâne caverne pulsatile de forme și culori diferite amintind de ceea ce aș fi putut fi Gonflabil Dacă ar bate vântul mi s-ar roti antebrațul ca unui polițist care … Continue reading POEM-COLAJ

Nomad. N-am loc în fericirea nimănui. Am ajuns la concluzia asta fără să-mi țin palmele la ochi sau pe inimă. Un adevăr știut dintotdeauna cu care am împărțit tacit chiria iluziilor de la ultimul etaj. Așa că am rămas clientul geamurilor prăfuite și-al ușilor fără sonerii. Stând acum și judecând intermitent din cauza durerii de … Continue reading NOMAD

și aici, la aproape 9000 de kilometri de respirația ta, mă arde și mă înjunghie coapsa stângă sau mai exact, jumătate din ea. Fiecare pas e un chin dar continui să filmez și să pozez viitoare amintiri printre picături calde de ploaie și reproșuri transpirația îmi curge pe față și gât și gâfâi ca să … Continue reading NOUĂ MILIOANE DE SINUCIDERI

ceruri suprapuse peste luciul mării deformare plastică în spațiile pustii vidul creat ia forma din trecut a iubirilor tale vremelnice. risipiți ca nisipul fin aruncat în sus n-am crezut că un nor mic poate proiecta pe pământ o umbră atât de mare sunt speriat că n-o să mai am ce scrie și-o să înot la … Continue reading PROVIZORAT

în apartamentul unde am crescut sunt gândaci pe jos în bucătărie așa mi s-a spus unii ar fi morți nu mă mai uit în jos și în general evit să mă mai uit prin locurile cu unghiuri drepte aerul are forma neregulată a pustiului totul e amintire acolo schimb câteva vorbe cu mama și de … Continue reading LOCATIV

uită-te cum nu sunt îmi caut definiția printre rămășițe de versuri sunt blocat în lift între două niveluri de înțelegere: ura ta pentru mine și de ce a revenit Odiseu în Itaca mă poți întinde ca pe o gumă de mestecat până la buzele tale poate așa ne vom înțelege. mă auzi?? bat în ușa … Continue reading BLOCAT ÎN LIFT

în călcâiul meu e zâmbetul tău am comandat pe eMag un cărucior cu rotile mă declar invalid existență cu dizabilități de comunicare asistat emoțional pas cu pas e un fel de-a spune când fiecare mișcare e un chin credeam că m-am obișnuit cu durerea. cu așteptarea. am nevoie de brațe puternice ca să merg pe … Continue reading HANDICAP

stăm la masă față în față cu gândurile spate-n spate pe planete diferite unde plouă din pământ și valurile curg către larg ca perforațiile de pe marginea unei pelicule de film pe 16 mm aici adevărurile sunt cel mai greu de suportat lavabila pereților din sticlă îmi curge prin plămâni peste 100 de ani nu-și … Continue reading NICIUNA NU MĂ UMPLE

N-o faceți!… N-o faceți… Durerea nu va dispărea, ci se va transmite. Cuvintele s-au rostogolit ca bolovanul alunecat de pe spinarea asudată a lui Sisif direct către valea spaimelor mele ascuțite și s-au spart în mii de litere și simboluri păgâne O listă cu lucruri pentru care merită să trăiesc scrisă cu pixul sau creionul … Continue reading MALLEUS MALEFICARUM

Cum e durerea suferința ? cum o simt? Unde O simt? E în craniu? în piept? undeva în vintre? în transpirația din palme? în lacrima care mi se prelinge pe obraz la cinema când mă emoționează vreo scenă? (fuck you, Newton!) Suferința mea e chiar… Centrul? Unde mi-e Centrul? Ce textură are? E neted? Sau … Continue reading EXERCIȚIU