LOCATIV

în apartamentul unde am crescut

sunt gândaci pe jos în bucătărie

așa mi s-a spus

unii ar fi morți

nu mă mai uit în jos

și în general evit să mă mai uit prin locurile cu unghiuri drepte

aerul are forma neregulată a pustiului

totul e amintire acolo

schimb câteva vorbe cu mama și de abia aștept să plec

atâtea ierni au trecut

și zăpada de pe cuvintele nespuse nu s-a topit

Măcar ea să uite.

apartamentul în care intru strivit între ușa înțepenită de “dacă doriți să revedeți” și tocul de lemn crăpat

vreau să arunc pe geam telefonul fix cu disc

sau să mușc din el până rămân fără dinți

și sângele îmi umple gura

sunt acoperit de gândaci și privesc fix în sus, cu gura deschisă.