sunt sfâșiat de anxietate
nu, nu e un titlu de tabloid cu chiloții-n vine
e aievea
îmi doresc să surzesc
și să uit că stau la bloc
orice zgomot mă tulbură
copilul de deasupra existenței mele aleargă și trântește jucării pe tavanul meu și podeaua lui
inspirația s-a mutat la casă
am rămas cu expirația
(Oftat)
So what? Nu sunt cu nimic mai special.
Not enough drama.
Aaa, poate dacă printre merele roșii atârnate pe ramuri ar fi și câteva exemplare de capul meu cu și fară ochelari, shrunken head style,
abia atunci ar fi o știre
Trebuie să învăț să trăiesc ca și cum metroul ar fi gol dimineața
trebuie să reînvăț să adorm repede
să uit să visez
scriu post-contemporan
ultranișat
și pot fi admirat la post-muzeul de Artă Viitoare în lucrarea live “Defragmentare”:
stau pe un fotoliu roșu cu The Man from Another Place din Twin Peaks pe genunchi și privim fix, absent, la holograma unei broaște verzi (maybe Kermit who knows?) care se holbează la tavanul afumat și convex, pe acordurile ariei lui Cherubino.
Stau la bloc.
