timpul se rostogolise peste el ca un cor de râsete proaspete de adolescenți (n-am găsit acum altă comparație) Era un copil speriat, captiv în carcasa de adult ieșită în cârlig din abatorul oprobriului visceralizat instituțional [aici ar trebui să intre cadre repetitive cu el dintr-o secvență video unde mergea în cerc într-un spațiu sordid, probabil … Continue reading NOUA POEZIE. EVENIMENȚIAL

nu mai miroase a ars sau așa mi se pare stau întins într-un sicriu art nouveau și tu-mi ții o lumânare aș fi vrut să nu știu care e limita maximă admisă a glicemiei, ce e o transaminază și cum e să se termine levotiroxina sunt un Demodex de pe fața ta perpetuu înfometat de … Continue reading UNDEAD

pășesc ușor printre porumbei nu se sperie de mine doar dalele scârțâie ca niște gânduri uitate ciugulesc liniștiți mă ignoră maieutica asta mă liniștește dalele se clatină adevărul iese la iveală ca o vomă atunci când n-ai mâncat nimic. aceleași spasme. aceleași grimase la masa de Paște scaune sufocate de cururi de oameni fericiți măcar … Continue reading ACELEAȘI SPASME

Priviți: în jur sunt doar poeți cu pagini albe ce-și așteaptă versul ca munții cei înalți plini de nămeți au pus sub titlul mare suspinu’ și cu stresu’ Nu-i loc de scos la tablă cu mâinile la spate nici de verdicte surde de la-nălțimi auguste confesiuni prea mute și prea grele ce-arată printre lacrimi că … Continue reading ÎNJUR

m-am obișnuit să umblu gol cu brațele deschise de parcă aș fi legat la ochi pietrele de sub tălpi se rotunjesc nu există protecție mai eficientă inima mărită ficat gras stomac inert au uitat loviturile. sau așa am crezut. am venit să îmbrățișez cu obrajii sărați și am plecat cu adidașii pe genunchi disimulând durerea … Continue reading TREBUIE

mă plimb cu șapca îndesată pe cap îmi spune c-am transpirat se uită la mine cu superioritate empatică Știu. Știu că nu sunt de aici. Îmi port versurile în cârcă ca pe niște galerii optzeciste cu tot cu perdele nu știu unde să le pun poate acolo unde erau scaunele? în mine e furtună cineva … Continue reading INTRU CU PLĂMÂNII GOI ȘI

scări rulante priviri în gol un domn care urca a strigat zâmbind către un altul care cobora: “Cristi!” Cristi n-a auzit a alunecat oblic printre gânduri către Unirii 2 am simțit jenă pentru apelant nu știu de ce probabil pentru că așa a fost viața mea un lung culoar cu uși închise și clanțe doar … Continue reading POST-ANTROPOCENTRISM

am tras ușa după mine cu sentimentul că asta e ultima salvare, că mă poate separa definitiv de viscolul de afară până și scârțâitul lugubru îmi păru cântec de leagăn zăpada adunată pe prag se topi resemnat smoală albă cu miros de prevestire singur într-o cabană părăsită ce congruență nici capul de cerb de pe … Continue reading OCHIUL DIN STICLĂ PARE UMED

stele căzătoare cu rază medie și lungă de acțiune bucăți de beton sfâșie trupuri compilează destine porumbei albi zboară din jobenurile păpușarilor mondiali Nobel-ul pentru pace Zace pe praf de pușcă glasuri belicoase sparg ecrane OLED moartea e celebrată cu grafice ale evoluției prețului aurului negru de atât sânge cărările dintre noi sunt blocate de … Continue reading LINIȘTEA DE DUPĂ

primul prima.. a fost pentru prima oară când am simțit așa ți-am citit rândurile și am avut o epifanie unu și cu una nu fac întotdeauna doi a fost o acumulare care mocnea discret pe măsură ce-mi deșărtam negura distrugeam ca un apucat treptele către labirintul acceptării tale pur și simplu zăceam paralizat și din … Continue reading PRIMUL