ca să adorm mă gândesc că sunt singur într-o navă cosmică în drum spre Marte -ce clișeu – sau spre o altă planetă
ajung și cobor – ho domne nu mai împingeți
atmosferă încremenită
fundal sonor muzică sumbră
ceva care nu permite nicio reprezentare epifanică de genu’ fericirea în brațe cu speranța
nu singurătatea mă sperie ci absența ta
ai pătruns prin crăpăturile îndoielii ca o spumă poliuretanică
mi-ai ieșit pe nări, prin pori, pe urechi
da stai că eram pe o planetă
ține firul epic domnule că nu mai înțelege nimeni nimic
Nici nu trebuie
Nici eu nu înțeleg
Nu știu cum am ajuns aici
inima mărită mi-a înghițit encefalu’
Cefalù daa Sicilia
doar pe tine te iubesc
îmi șoptea rațiunea
în timp ce zâmbind, sufoca dorința în propria vomă
sunt singur pe o planetă
nu-ndeajuns de îndepărtată
un fluture nocturn se izbește ritmic de tavan.
mariuscalin.com 