stăm la masă față în față
cu gândurile spate-n spate
pe planete diferite
unde plouă din pământ și valurile curg către larg ca perforațiile de pe marginea unei pelicule de film pe 16 mm
aici adevărurile sunt cel mai greu de suportat
lavabila pereților din sticlă îmi curge prin plămâni
peste 100 de ani nu-și va mai aminti nimeni de noi
mă deranjează aproape orice:
glasul strident al bebiților insomniaci
mersul apăsat al vecinei de deasupra
șușotitul celor din spatele meu la film sau la teatru
genunchiul obraznic al celui de lângă mine în avion
toate astea se cuibăresc parazit în golurile din mine
dar niciuna nu mă umple cu adevărat
fii tu glasul strident al copilăriei
lasă-ți talpa grea pe cerul gurii mele căscate
vorbește tare în spate la filmul nostru documentar
lovește-mă cu genunchiul la 8000 de metri deasupra oricărei îndoieli
Fii tu libertatea mea:
învață-mă să nu-mi mai doresc nimic
după ce te-am iubit.
mariuscalin.com 