-
Într-o frumoasă zi de august cu apă rece-n robinete, Mi-ai dat bilet de dus în pula ta de împrumut, Pentru ca chinul remușcării să mă-mbete, Dar ai mare grijă că s-ar putea să-mi placă mult! Știu că a fost pedeapsa cea mai dulce, Deși în cur mă va durea la propriu, orfan de sărutări de
-
Ce-ar fi putut să fie sub alte zări celeste? Ce-ar fi putut să fie dacă erai și nu eram? Ce-ar fi putut să fie dacă nu m-aruncam orbește? Ce-ar fi putut fi dacă minte aveam un dram? Ar fi putut fi Crăciun în miez de vară, Ar fi putut fi un sincer tras de șireturi
-
Iarăși am o cădere… tristețea asta.. amestecată cu durere .. Doamne ce durere!.. Regrete, deznădejde, disperare, chin. Prăbușirea în mine însumi… Cine sunt?? Ce am devenit? Ce sunt acum, nu îmi place. Nu sunt EU, ăla care ar fi trebuit să fiu. Cine ar fi trebuit sa fiu?? Sunt un monstru care am distrus viața
-
Vreau să inspir dioxidul de carbon pe care îl expiri, Vreau sa calc exact pe urmele pașilor tăi, Vreau să construiesc altare prin locurile pe unde ai trecut și ghilotine când te afli la doi metri de mine. Sufăr când ești, freamăt când urmează să fii și încerc să te uit când ești departe. Vreau
-
Singur la o masă din centru, aștept să merg la psihiatru din nou. Am programare de la 19.30. E de abia 17.43 și am întâlnire cu Fericirea la 19.30. Poate chiar mai devreme cine știe! Ați mai avut gânduri suicidale? Ați mai simțit slăbiciune în corp? Domnule doctor, nu v-am spus chiar tot. Stiți ce
-
Claustrat în mine de prea mult timp, acolo unde picăturile grele de afară cad ritmic pe tabla ruginită a distopicei mele existențe, Stau ghemuit și scrijelesc cuvinte oarbe care cerșesc virgule si puncte-puncte. Sunt unicul meu cititor și asta îmi conferă caracter elitist, sunt “de nișă”, atât de criptic încât nici eu nu mă-nțeleg pe
-
Pe planeta mea pustie, Fără arbori și speranță Am văzut-o în vitrină cum stătea fără să știe, Blondă cu privirea fixă și cu un picior pe clanță. Am rămas uimit pe loc, cu sufletul gol de gânduri, Contemplându-i trupul galben – polimeri si cauciuc Hai, citește-mi printre gânduri! De dorință mă usuc! Sânul ei sintetic,
-
Cred în mine când privesc în jos Cred în mine când tribuna-i plină Cred în versul care-i de prisos Și-n vorba ipocrită de dinainte de minciună. Sunt prea grăbit să urc pe piedestal Când scara e furată de-un orb bufon Și n-aș mai vrea să-mi dau un uninstall Cât încă lângă ușa grea mai plânge-un
-
Nu, nu e ăla soarele. Ce văd nu e soarele ci un bec obosit și prăfuit. Stă așa, bălăngănindu-se monoton atârnat de tavanul scorojit. Filamentul nu mai e incandescent, ci doar călduț. Nu-mi găsesc liniștea. Sufletul mi-e o rană deschisă, cui să spun asta? E un chin prea mare pe care orgoliul îmi spune că
-
Îmi așez capul pe perna moale, Am emoții da’ nu știu de ce. E momentul la care visez de mult, de prea mult timp. Fantezia mea ascunsă. Interzisă. Fetișul meu primordial. Tavanul coboară lin către mine, e alb ca o amintire uitată. Îmi întind brațele în lateral, mi le fixează ca într-o crucificare ritualică, cu
mariuscalin.com 