-
Am început să trăiesc abia după ce am acceptat moartea. M-a curtat până mi s-a strecurat în pat, unde mi-am îngropat fața hirsută între coapsele ei pârguite în timp ce-i frământam concomitent ambii sâni opulenți cu palmele mele aspre și asudate. Abia după ce mi-am lăsat în veșnicia ei rece sămânța caldă a vieții și…
-
Stau între două oglinzi și îmi ascult gândurile cu ochii închiși. Multiplicate la infinit, le aud din ce în ce mai deslușit și mai încet. Viața m-a părăsit de mult și moartea plasată în abis îmi alungă zgomotul din cap și îmi oferă liniștea izbăvitoare.
-
Toată existența noastră e bazată pe ignoranță și uitare. Nu se poate altfel. Căutăm fericirea ca niște orbi lumina zilei. Orbecăim cu disperarea și teama cuiva care crede cu naivitate că trebuie să găsească ceva ce i se cuvine. Ne împingem unii pe alții cerându-ne scuze dar suntem de fapt enervați că ne stăm unul…
-
Băi frate, pana de inspirație e mai confortabilă decât anxietatea de performanță. De unde nu-i…S-a terminat cerneala din călimară! Ce să mai cer de la mine când în capu-mi e vid și conducta către suflet e colmatată? Poate ar trebui să mă iubesc mai mult. În deșertul meu nu există apă deci nu sunt castele…
-
În fiecare zi soarele îți mângâie sufletul diferit Cu câte 1 mm mai la dreapta Mereu înspre dreapta, pentru că de acolo am început să te iubesc. Prosternez dinaintea ta între solstiții cu teama că nu mă vei putea ierta niciodată. Sunt păgânul unicei icoane care ești tu. Sunt iconoclast fariseu pentru că pe tine…
-
Groază. Spaimă. Frică. Teamă. Teroare. Horror! Păi nu mai e nevoie și de Halloween! “Ce dorește domnii?” “Este, avem!” E cu noi mereu. E ubicuă. E însăși motorul vieții. Ne e perpetuu frică. De ce? De moarte, de boală, să nu rămânem fără cei dragi, fără job, de alți oameni, de Dumnezeu …. “Ce faci?”…
-
Luna de pe cer e prea mare și prea aproape de pământ. E singurul motiv al insomniilor mele. Mămăliga aia palidă aruncată acolo sus mă ține treaz, îmi refuză fuga de mine însumi. Gândurile mi se îngrămădesc prin neuroni ca un puhoi de vânători de cratițe la deschiderea unui nou supermarket. Alea care nu se…
-
Sunt de vreo 4 luni în nacela asta strâmtă, Privesc cu frică-n sus la vidul ce m-apasă, Trag de manetă ca aerul cald să intre deși ascensiunea nu-mi pare către casă. Mă uit în jos cu nostalgie și infatuare, Ce mici îmi par de-aici de sus munții invidiei și ale râvnei negre smârcuri Mirosul urii…
-
Și dacă te-aș iubi ce-ar fi? Al zilei mândru astru ar răsări-n apus Umbrind în noi orice surâs ingenuu ce După plopi bătrâni s-ar pierde ca fumul tinereții? Oare privighetoarea ar tăcea închisă-n glob de sticlă, Pământul s-ar cutremura cu furie năpraznică, Morții ar învia uitând de orice frică Și mama ta m-ar sfredeli cu…
mariuscalin.com 