-
Băi frate, pana de inspirație e mai confortabilă decât anxietatea de performanță. De unde nu-i…S-a terminat cerneala din călimară! Ce să mai cer de la mine când în capu-mi e vid și conducta către suflet e colmatată? Poate ar trebui să mă iubesc mai mult. În deșertul meu nu există apă deci nu sunt castele…
-
În fiecare zi soarele îți mângâie sufletul diferit Cu câte 1 mm mai la dreapta Mereu înspre dreapta, pentru că de acolo am început să te iubesc. Prosternez dinaintea ta între solstiții cu teama că nu mă vei putea ierta niciodată. Sunt păgânul unicei icoane care ești tu. Sunt iconoclast fariseu pentru că pe tine…
-
Groază. Spaimă. Frică. Teamă. Teroare. Horror! Păi nu mai e nevoie și de Halloween! “Ce dorește domnii?” “Este, avem!” E cu noi mereu. E ubicuă. E însăși motorul vieții. Ne e perpetuu frică. De ce? De moarte, de boală, să nu rămânem fără cei dragi, fără job, de alți oameni, de Dumnezeu …. “Ce faci?”…
-
Luna de pe cer e prea mare și prea aproape de pământ. E singurul motiv al insomniilor mele. Mămăliga aia palidă aruncată acolo sus mă ține treaz, îmi refuză fuga de mine însumi. Gândurile mi se îngrămădesc prin neuroni ca un puhoi de vânători de cratițe la deschiderea unui nou supermarket. Alea care nu se…
-
Sunt de vreo 4 luni în nacela asta strâmtă, Privesc cu frică-n sus la vidul ce m-apasă, Trag de manetă ca aerul cald să intre deși ascensiunea nu-mi pare către casă. Mă uit în jos cu nostalgie și infatuare, Ce mici îmi par de-aici de sus munții invidiei și ale râvnei negre smârcuri Mirosul urii…
-
Și dacă te-aș iubi ce-ar fi? Al zilei mândru astru ar răsări-n apus Umbrind în noi orice surâs ingenuu ce După plopi bătrâni s-ar pierde ca fumul tinereții? Oare privighetoarea ar tăcea închisă-n glob de sticlă, Pământul s-ar cutremura cu furie năpraznică, Morții ar învia uitând de orice frică Și mama ta m-ar sfredeli cu…
-
Treaba stă așa: Nu e despre fluturi în stomac. Nu e despre adus luna și alte astre cerești la ușa apartamentului ‘84 în timp ce ești la stomatolog. Nu e despre a fi mascul alfa reprimat și remodelat în vreun arhetip patern. Nu e despre petale de trandafiri roșii presărate pe urmele pașilor tai și…
-
Vreau să fiu un bloc inert de dogme da’ sunt versatil și mimetic. Vreau să nu fi cunoscut empatia și compasiunea. Sunt o brută. Am sufletul plin de răni și obrazul scăldat în lacrimi. Face soacră-mea niște sarmale, mamă-mamă! Am fost numit “Sanctitate Narcisică consumată mirean”. Sunt un mirean de rând consumat narcisic. Oamenii adulmecă…
-
Mi-e frică să-mi privesc viața. E precum capul Gorgonei Medusa, aș rămâne împietrit pe loc. Ce să văd la ea?? Coșurile pline cu puroi galben de pe față? Tuleiele din mustață? Ochii plin de urdori și cu cataractă avansată? Comedoanele de pe nas? Sânii în picaj sub povara gravitației? Burta care-i acoperă ca un șorț…
-
E târziu și sunt tot singur. Luna mă privește cu un surâs sardonic. Continui să merg pe drumul pustiu spre ceea ce cred că e locul unde doarme soarele. Îmi port sufletul în brațele deja amorțite, am obosit, am obosit… sunt atât de obosit!.. Fiecare oră din fiecare zi se scurge încet, grăuntele de nisip…
mariuscalin.com 