-
Trăiesc zi după zi privind doar în lateral, pentru că înapoi plouă peste crengile uscate și înainte e întuneric. Carpe diem frate! Până la cea mai apropiată planetă sunt 7 miliarde de ani lumină. E un punct luminos minuscul pe cupola de smoală. Nu mi-e teamă, știu că voi ajunge acolo pentru că iubesc. Am…
-
Anul ăsta am avut THE EȘEC. Se pare că nu pot fi fidel mediocrității, astfel că mai cobor uneori în pivnița aglomerată a prostiei desăvârșite. Am distrus cu stăruință și iremediabil, din fașă, o posibilă frumoasă prietenie. Sunt condamnat definitiv, cazierul meu e pătat cu gem de căpșune și nu mai am dreptul la izbăvire.…
-
Suferința e mai tandră atunci când dorm. Durerea e mai pioasă. Depinde de ceea ce visez. Am vise că am visuri, deci nu mai vreau să visez. Moartea somnului e trezirea. Nu vreau să-mi ucid somnul. De ce trebuie să mă mai trezesc? Vreau un somn etern și fără vise. Vreau un somn nemuritor și…
-
Eram în pat, blonda apărută intempestiv în cameră tușea și icnea, am întrebat-o: sunteți răcită? A infirmat laconic și a pășit peste mine în pat dându-mi pe la nas cu talpa piciorului ei care cam mirosea. A labă de picior nespălată. Domn’ Georgescu vorbea la mobil când am trecut pe lângă el, mi-a făcut semn…
-
Ceilalți așteaptă în întunericul sălii, așezați pe scaune aliniate și cu priviri hulpave, ca viața mea… viața noastră să se scurgă convențional. Prozaic. Previzibil. Unanim acceptat. Din iubirea noastră s-a plămădit miracolul vieții, epifania regăsirii sensului întâmplării că sunt. Chiar să-mi surâdă gura știrbă-a sorții? Destinul meu să fi uitat a fericirii ușă neîncuiată? Aproape…
-
Urc în Bolt ceva mai ușurat de emoția care mă cuprinde în tentaculele ei umede atunci când merg la seratele poetice de la “I-auzi una”. Totuși, am emoții combinate cu o stare de nervozitate. Merg la o premieră. “Ăia cu poezia” organizează prima serată muzicală! I-am simpatizat de la prima mea participare la seratele lor,…
-
E interzis să n-ai prieteni, E rușinos să ai tristeți E cringe să te ascunzi de semeni Și trist să stai cu capu-n pernă, În nopți fără de dimineți. Am obosit să sper degeaba Că ușile la care bat se vor deschide Și nu mai vreau ca orb să fiu și cu regrete, Să trec…
-
Am început să trăiesc abia după ce am acceptat moartea. M-a curtat până mi s-a strecurat în pat, unde mi-am îngropat fața hirsută între coapsele ei pârguite în timp ce-i frământam concomitent ambii sâni opulenți cu palmele mele aspre și asudate. Abia după ce mi-am lăsat în veșnicia ei rece sămânța caldă a vieții și…
-
Stau între două oglinzi și îmi ascult gândurile cu ochii închiși. Multiplicate la infinit, le aud din ce în ce mai deslușit și mai încet. Viața m-a părăsit de mult și moartea plasată în abis îmi alungă zgomotul din cap și îmi oferă liniștea izbăvitoare.
mariuscalin.com 