-
Dau din mâini ca să nu mă înec. Caut să-mi țin mintea ocupată cu autoportretul pictat în nuanțe de ocru și ramă din aur. Încerc să trăiesc numai inspirând aerul pe care cred că-l inspiră și alții. O inspirație continuă, perpetuă, infinită. Ca haosul din mine. Am uitat să expir. Mi-e teamă să expir. Am…
-
Se spune că te poți considera norocos dacă în viață poți avea 1-2 prieteni adevărați. Cel mult! Sunt un norocos. Prietenii mei sunt mulți și … tăcuți. Ordonați, așezați pe rânduri drepte, mă cunosc, îi cunosc, de vreo 15 ani. Deși numele lor se mai schimbă, zeppelinul vieții mele n-a cunoscut încă țărâna. Am grija…
-
Sunt cel mai fericit om de pe astă planetă Am sechestrat cu emfază sublimul, Mă plimb pe aleile albe sub șoapte În suflet am frig și e noapte. Trufaș privesc la scena de jos Sunteți atât de mici și neclari! Vai de voi!.. Deasupra am bolta albastră și vie! Nimic nu-mi tulbură gândul în fapte…
-
Eternul copil. Bărbatul – copil. E o încadratură care mi-a fost atribuită de curând. Chestia e că se pare că am destule bagaje în dulapul ăsta cu miros de abanos vechi. Nu mă simt total acasă, dar spațiul îmi pare destul de cunoscut – wc-ul e curat! Destinul îmi zâmbește sardonic, dar mă uit înapoi…
-
De abia mai pot ține în brațele-mi obosite preaplinul. Armonia, pacea, surâsurile, Tot sublimul cerului și spațiului cosmic dintre Terra și Soare. Ea există lângă mine, sibilină și vezuviană, resemnată în deșertul pe care i l-am oferit. Eu, bipolarul, depresivul, abominabilul, întruchiparea a tot ceea ce vă face să vă treziți transpirați la miezul nopții.…
-
În miscarea brauniana a gândurilor mele, in cubul meu Rubik care niciodata n-a avut o latura unicolor, realizez nu fara o oarecare satisfactie că ,lasand la o parte evidenta ca in exterior am o viata bună in general, faptul ca am ajuns la varsta asta , trezindu ma zi dupa zi in ultimii vreo 25…
-
O zi însorită din primăvara anului 1988. Aprilie. Era doar un copil de 13 ani, îl cunosc! Era timid și cocheta deja cu disimularea durerii. De unde naiba învățase asta?? Ceva bullying, ceva abuz din partea unei învățătoare sadice (el mi-a povestit asta!), însă aripile erau încă…întinse. Prefera ultima bancă deși fusese pus în prima.…
-
Am parcat unde-am putut și mergem acum degrabă Să vedem tablouri multe, așezate pă tarabă. Oamenii ie talentați măi frate, se pricepe să tragă linii Curbe, drepte și punctate, strânse în buchet de-opinii. Ramele e bătute în cuie pă niște păreți cam mari, din carton și piuneze Cică le zice…simeze.…
-
Depinde de cum privesc problema. Stând drept, rațiunea scâncește cu suzeta în gură, Cu capul în jos și cu ambele picioare pe perete, se vede mai clar tunelul negru fără ușă. Culcat pe o parte, pare că nimic nu ne mai desparte, doar perna e prea mare. Întins pe spate durerea lovește ritmic în celulele…
-
O zi însorită de primăvară a anului 1988. Aprilie. Era doar un copil de 13 ani, îl cunosc! Era timid și cocheta deja cu disimularea durerii. De unde naiba învățase asta?? Ceva bullying, ceva abuz din partea unei învățătoare sadice (el mi-a povestit asta!), însă aripile erau încă…întinse. Prefera ultima bancă deși fusese pus în…
mariuscalin.com 