Luna de pe cer e prea mare și prea aproape de pământ. E singurul motiv al insomniilor mele.
Mămăliga aia palidă aruncată acolo sus mă ține treaz, îmi refuză fuga de mine însumi. Gândurile mi se îngrămădesc prin neuroni ca un puhoi de vânători de cratițe la deschiderea unui nou supermarket. Alea care nu se mai îngrămădesc stau ascunse în cotloane neștiute și necăutate.
Îmi doresc un somn adânc, fără vise. Atât.
Masca de respirat Philips face parte din fața mea.
