-
Groază. Spaimă. Frică. Teamă. Teroare. Horror! Păi nu mai e nevoie și de Halloween! “Ce dorește domnii?” “Este, avem!” E cu noi mereu. E ubicuă. E însăși motorul vieții. Ne e perpetuu frică. De ce? De moarte, de boală, să nu rămânem fără cei dragi, fără job, de alți oameni, de Dumnezeu …. “Ce faci?”
-
Luna de pe cer e prea mare și prea aproape de pământ. E singurul motiv al insomniilor mele. Mămăliga aia palidă aruncată acolo sus mă ține treaz, îmi refuză fuga de mine însumi. Gândurile mi se îngrămădesc prin neuroni ca un puhoi de vânători de cratițe la deschiderea unui nou supermarket. Alea care nu se
-
Sunt de vreo 4 luni în nacela asta strâmtă, Privesc cu frică-n sus la vidul ce m-apasă, Trag de manetă ca aerul cald să intre deși ascensiunea nu-mi pare către casă. Mă uit în jos cu nostalgie și infatuare, Ce mici îmi par de-aici de sus munții invidiei și ale râvnei negre smârcuri Mirosul urii
-
Și dacă te-aș iubi ce-ar fi? Al zilei mândru astru ar răsări-n apus Umbrind în noi orice surâs ingenuu ce După plopi bătrâni s-ar pierde ca fumul tinereții? Oare privighetoarea ar tăcea închisă-n glob de sticlă, Pământul s-ar cutremura cu furie năpraznică, Morții ar învia uitând de orice frică Și mama ta m-ar sfredeli cu
-
Treaba stă așa: Nu e despre fluturi în stomac. Nu e despre adus luna și alte astre cerești la ușa apartamentului ‘84 în timp ce ești la stomatolog. Nu e despre a fi mascul alfa reprimat și remodelat în vreun arhetip patern. Nu e despre petale de trandafiri roșii presărate pe urmele pașilor tai și
-
Vreau să fiu un bloc inert de dogme da’ sunt versatil și mimetic. Vreau să nu fi cunoscut empatia și compasiunea. Sunt o brută. Am sufletul plin de răni și obrazul scăldat în lacrimi. Face soacră-mea niște sarmale, mamă-mamă! Am fost numit “Sanctitate Narcisică consumată mirean”. Sunt un mirean de rând consumat narcisic. Oamenii adulmecă
-
Mi-e frică să-mi privesc viața. E precum capul Gorgonei Medusa, aș rămâne împietrit pe loc. Ce să văd la ea?? Coșurile pline cu puroi galben de pe față? Tuleiele din mustață? Ochii plin de urdori și cu cataractă avansată? Comedoanele de pe nas? Sânii în picaj sub povara gravitației? Burta care-i acoperă ca un șorț
-
E târziu și sunt tot singur. Luna mă privește cu un surâs sardonic. Continui să merg pe drumul pustiu spre ceea ce cred că e locul unde doarme soarele. Îmi port sufletul în brațele deja amorțite, am obosit, am obosit… sunt atât de obosit!.. Fiecare oră din fiecare zi se scurge încet, grăuntele de nisip
-
Demonii din mine stau atârnați cu capetele în jos, rânjind cu colții galbeni și respirație mirosind a pucioasă. Ochii lor mari, complet negri, îmi sfâșie sufletul captiv cu ghearele urii viscerale. Acum sunt mai docili, parcă dorm mai mult, ori sunt amorțiți de Sfântul Cipralex, măcar nu-mi mai zboară prin gânduri atât de des. Puțina
-
Cum ies pe ușă trebuie să-mi pun masca sunt ok am o viață împlinită am mulți prieteni sinceri care mă iubesc uite diseară ies cu ei sa bem ceva o pișoarcă de bere caldă și scumpă pe Calea Victoriei să dansăm pe muzică ambiental drum and bass industrial acid pula mea să fim cât mai
mariuscalin.com 