-
Fiecare poem e copilul meu Am mulți copii unii-s cu ochi albaștri alții buboși unii sunt buni la matematică alții mai grei de cap cei mai mulți sunt bolnavi de Progeria au riduri pe mânuțe și pe urechi și nu sunt acceptați la serbare pentru că nu știu să mestece gumă și sunt prea cărunți.…
-
E o muncă și asta. Să scrii versuri fără coadă, clopoțeii sunt la gâtul calului care trage după el povara îndestulării vizitiului mustăcios. Resimt deja o presiune și mi-e teamă că nu va ieși nimic, băi dar totuși uite că scriu și mă gândesc instinctiv la Nicanor Parra, parcă-l și văd clătinând din cap aprobator.…
-
Îmi place să mă pierd în mulțime, printre cei vii. Prefer să fiu invizibil, să pot contempla fără teama de a fi descoperit și privit la rându-mi. Sunt străveziu de vulnerabil și ei nu pot afla asta, nu au voie să știe asta! Le privesc chipurile cu nesaț și încerc să-mi imaginez poveștile care stau…
-
Liniștea nu e niciodată absolută. O liniște absolută mi-ar sparge timpanele, ar fi zgomotul suprem al abdicării. Îmi aud bătăile inimii în urechi și stau cu teamă ca nu cumva vecinul de sus să pună iar manele la maximum, apoi mă mai relaxez la auzul zgomotului estompat al mașinilor care trec pe stradă. Pereții micii…
-
Jumătate din întreg, jumătate din inima mea bolnavă, Jumătate care dai naștere altor jumătăți mai mici, Jumătate care vindeci prin ură și clădești prin iubire, E an bisect deci am pauză 365 de zile, e ca un concediu medical cu 50 %, dar azi sunt egalul TĂU, e zi de muncă și nu mă mai…
-
Vrei să mă cațăr pe-al tău Munte-al lui Venus și să privesc de-acolo din vârf cu mâna streașină la ochi către Groapa Marianelor? Vrei să mă metamorfozez într-un motan posac și să-ți torc la picioarele transpirate din șosetele non-Decathlon? Vrei să mă arunc de pe Pietrele lui Solomon cu “Cartea unei terapii” în brațe? Vrei…
-
Sunt după o bere în Budapesta și m-am apucat să scriu aceste rânduri. Nu știu cum să încep, nu știu când să termin. Domnișoară transgresivă, te iubesc. Asta e concluzia terifiantă la care am ajuns. O dragoste “contra naturii” , ca anusul tatălui lui Ciprian, prietenul meu cu care mai vin pe la seratele poetice…
-
Era o vreme când îmi dădeai inimioare pe Youtube. Apoi mustața! Erai în balconul cu vedere la mare. Morții ei de mustață metaforică.. Era o vreme când mă întrebai dacă am chef de o tacla pentru ca trei minute mai târziu să dispari în spatele necuvintelor. Apoi comparația cu mamaia-kink! Prima coborâre în Infern. Era…
-
Tu să mă ierți că te iubesc, Fără motiv și logică anume, M ai ajutat fără să vrei să cresc Și sus privirea să mi-o-nalț la lume. Tu să mă ierți c-am îndrăznit să te iubesc Nici nu-ți închipui ce chin îmi arde-n suflet Că îmi doresc să nu te mai zăresc Și munții de…
mariuscalin.com 