-
Sunt după o bere în Budapesta și m-am apucat să scriu aceste rânduri. Nu știu cum să încep, nu știu când să termin. Domnișoară transgresivă, te iubesc. Asta e concluzia terifiantă la care am ajuns. O dragoste “contra naturii” , ca anusul tatălui lui Ciprian, prietenul meu cu care mai vin pe la seratele poetice
-
Era o vreme când îmi dădeai inimioare pe Youtube. Apoi mustața! Erai în balconul cu vedere la mare. Morții ei de mustață metaforică.. Era o vreme când mă întrebai dacă am chef de o tacla pentru ca trei minute mai târziu să dispari în spatele necuvintelor. Apoi comparația cu mamaia-kink! Prima coborâre în Infern. Era
-
Tu să mă ierți că te iubesc, Fără motiv și logică anume, M ai ajutat fără să vrei să cresc Și sus privirea să mi-o-nalț la lume. Tu să mă ierți c-am îndrăznit să te iubesc Nici nu-ți închipui ce chin îmi arde-n suflet Că îmi doresc să nu te mai zăresc Și munții de
-
Dacă aș avea brațele crengi uscate, m-ar furnica tălpile picioarelor. Dacă aș avea părul de pe cap și barba negre, aș vrea să ies la pensie specială și să te plimb cu Bolt. Dacă aș fi normoponderal aș alerga cu colesterolul crescut după zâmbetul tău. Mă ascund în spatele indiferenței atunci când te văd și
-
E obositor să fiu mereu la volan. Trafic aglomerat în față. Întrebări fără răspuns. Ambreiaj – frână. Angoase. Depresie. Dezamăgiri. Ambreiaj- frână. Iubiri neîmpărtășite parcate ilegal pe locul iluziilor deșarte. Natura are oroare de vid. Bag a doua. Cură cu Escitalopram – natura tinde spre echilibru perpetuu. O scot la punctu’ mort. Inerție. Contradicții. Negare.
-
Trăiesc zi după zi privind doar în lateral, pentru că înapoi plouă peste crengile uscate și înainte e întuneric. Carpe diem frate! Până la cea mai apropiată planetă sunt 7 miliarde de ani lumină. E un punct luminos minuscul pe cupola de smoală. Nu mi-e teamă, știu că voi ajunge acolo pentru că iubesc. Am
-
Anul ăsta am avut THE EȘEC. Se pare că nu pot fi fidel mediocrității, astfel că mai cobor uneori în pivnița aglomerată a prostiei desăvârșite. Am distrus cu stăruință și iremediabil, din fașă, o posibilă frumoasă prietenie. Sunt condamnat definitiv, cazierul meu e pătat cu gem de căpșune și nu mai am dreptul la izbăvire.
-
Suferința e mai tandră atunci când dorm. Durerea e mai pioasă. Depinde de ceea ce visez. Am vise că am visuri, deci nu mai vreau să visez. Moartea somnului e trezirea. Nu vreau să-mi ucid somnul. De ce trebuie să mă mai trezesc? Vreau un somn etern și fără vise. Vreau un somn nemuritor și
mariuscalin.com 