Capetele nu se mai înclină, ci cad ca măslinele uscate
Nu mă mai ascultă nimeni
Frica nemărturisită e tot un fel de curaj
Le văd fețele zâmbitoare, pline de ură
drumurile se îngustează sub tălpile-mi obosite
Vezuviu va erupe abia peste 11 ani, prea târziu!
Prea târziu!
Am 30 de ani dar mă simt ca un libert de 80
timpul este aici și acum,
rânduri ce vor rămâne necitite sau neînțelese
iubiri care au rămas neaprinse
capul Octaviei e acolo cu ochii larg închiși
sunt singur cum am fost mereu
o să-l sun cu apel video pe Epafroditus să vină cu pumnalul
epitaful îmi va fi prolog:
Ah, ce artist piere odată cu mine!
