teleGHIDAT

am urcat cu teamă

locuri unul lângă altul

aș fi vrut să am un ghid și prin viață:

să-mi spună pe unde s-o iau

(domnul francez de la masa alăturată

se uită la mine – cu dispreț, desigur)

să-mi indice calea cea mai scurtă către fericire

cum să ocolesc cozile interminabile la suferință

și să-mi spună dinainte cum e când îmi țin inima în palme pe culoarul întunecos și rece

din tavan picură lacrimi

pe vârful pantofilor mi-au crescut stalagmite (depuneri de săruri de renunțare și agonie)

de la un difuzor obosit se aude “YMCA” cântat în stil jazz de o tipă

oamenii își fac selfie-uri

și mă feresc mereu să nu atârn de amintirile nimănui

Excursiile cu ghid costă mai mult.