-
Am alergat atât de mult singur… desculț pe cioburile speranțelor mamă ce mainstream sună asta- mi-ar spune acum cineva de la un anume cenaclu- mai bine scrie că oamenii au capete de reptile și că trăiesc la diferite etaje ale aceleiași clădiri Băi uite că n-o să scriu așa! Știi de ce? Pentru că atunci
-
cel mai greu e la apus. Începutul sfârșitului. În întuneric gândurile se dilată și sunt peste tot chiar dacă port papuci de plajă, am tălpile umede Alunec. Iluziile se iubesc cu speranța și avortează mii de coji de banană, cusute între ele atunci când cazi, amestecul ăla de groază și plăcere vinovată te devorează și
-
doar cu avionul mă mulțumesc cu puținul ăsta cu gust de gumă de mestecat fără surprize plăcute zbor chinuitor mai ales pe scaunul din mijloc My mother has crippled my inner world life is not eternal you know allways exists a way out She tried three times. zbor deasupra norilor și mă dor urechile de
-
Why I’m feeling akward when the birds fall out of the black sky? Maybe the wind will shut down all the holes beneath my smile maybe she’ll forgive me some day I’m near the Door all looks very simple The only problem is the key I have no desires anymore no friends ever loved by
-
Vino Ploaie și răcorește—mi sufletul/ încins de atâta vină și dorinți/ nu-mi pot auzi decât plânsetul/ căci știu că nu mai e de mult loc printre sfinți. Tu ploaie spală din mine ce-i de spălat/ ca să pot renaște în Iubire/ iertarea ta-i departe pentru-al meu păcat/ vreau să cobor la prima – desculț în
-
sunt alienat sunt intrus în propria viață nu aparțin niciunde scriu cu degetele și vârful limbii Bolnav incurabil. Nu-mi pot recita versurile nu le țin minte pentru că nu sunt ale mele le-am împrumutat nu pot memora nimic pentru că nu pot să te uit singurul poem pe care-l știu și care e cu adevărat
-
trupul îmi zace ciopârțit într-un soare stins nebunul din mine nu va înceta niciodată să te iubească, doar e Nebun, nu? Magicianul nu mai crede în minuni De ce n-am putut fi noi Marele Preot și Marea Preoteasă? Întreabă Diavolul ascuns printre arcanele minore care-și așteaptă majoratul e greu, știu că după exercițiul ăsta psiho-sociologic
-
estetică versus ideologie în artă, m-am dus să ascult să mai învăț câte ceva am ajuns primul mi-am dat seama că m-am așezat prea în față nu e ok să stau atât de aproape de cuvinte se rostogoleau peste mine îmi intrau în gură pe nas treceau prin creier ca printr un burete și ieseau
-
se pierde pe drum esențialul o bătaie de inimă ajunge la destinație lovitură de ciocan o mână întinsă e percepută ca o amenințare falangele se alungesc și se incolăcesc în jurul tău ca să-ți absoarbă fricile pentru a rămâne goală, vulnerabilă. De iubit. Cuvintele plutesc ordonat pleacă din creierul meu cu anvelopele umflate niciun martor
mariuscalin.com 