-
pe muntele din mine zăpada nu se topește niciodată acolo sus e șuier mare vortex de amintiri puțin oxigen escaladez anaerob cu ochelari de soare eclipsat am uitat să zâmbesc o să caut desene rupestre sunt grimase preistorice poate dacă pe summit ar fi portretul tău (nu ăla de pe balcon) uriaș cât crucea de…
-
Sunt pregătit să plec în orice clipă Bagajul e de mult făcut, acolo-n colț, Fără regrete ascunse-n fum de pipă și cu biletul numa’ dus în vârf de glonț. ce pasăre lugubră-mi cântă-n fața lunii? ce șuier rece mișcă frunzele uscate? cât și cu ce-am greșit în fața lumii c-am vrut să arestez în gânduri…
-
Tipu’ de la intrare n-a zis nimic doar m-a privit și am simțit cum îmi intră prin cristalin direct în creier. S-a dat la o parte cu o figură imobilă gen Buster Keaton. Sunt certificat de cearcănele de pe corzile vocale. Primele vitrine au geamurile ude: istorie antică- iubiri nemărturisite și neîmpărtășite agățată de tocul…
-
firescul unui gest. Carența mea de iubire te-a îmbrățișat cu crengi uscate umplu golurile din mine cu hârtie neigienică dorințele-mi sunt prea contondente uite, ți-am ciobit obrazul stâng și zâmbetul matinal ante-mic dejun. Ne urăm să trăim mulți ani ce-o însemna asta când fiecare vrea mai mulți decât vecinu’ vopseaua lavabilă rezistă lacrimilor saline știu,…
-
am ridicat timid mâna cu același sentiment de alienare care mă încearcă de fiecare dată când mă mint că existența mea are un sens. prea bătrân prea multe apusuri mai multe zile venusiene decât ani pământeni băi da’ să știi că nu sunt boomer și detest cartierul Berceni mă ia groaza că se apropie decembrie…
-
Îmi vine să alerg la fiecare om de pe plaja asta și să-l întreb de ce e trist uneori. De ce îi plouă cu soare? cum mai poate plânge în senectutea zilei dacă nu te-a cunoscut? Ferice de cei care nu știu că exiști. Nu-și cunosc destinul nefericirile lor sunt din ceara aripilor lui Icar…
-
fii bun. Empatic. totul începe de la zero. Mă dau la o parte fac loc să treacă că e grăbit nu ripostez ci înghit cu zâmbetul pe buze am început să scriu poezie ca un fel de terminal lucidity. Pentru cei care știu bine cine sunt cu adevărat: vreau să vă îmbrățișez și să vă…
-
Se vând umbrele în pasaj. Stropii cad, în căutarea finalului Nimic din ce e firesc nu ne mai atinge Doar lumina de la mobil mi-a invadat fața atunci. Te-ai uitat o secundă la fruntea mea sau poate prin mine. Fulgerător ca o presimțire asteroidul Omuamua ți-a licărit în cristalin orbul din mine a crezut într-un…
-
de ce?.. sunt pentru prima oară în locul ăsta stau la masă de câteva minute și deja mă simt … străin singur. lângă, două fete se îmbrățișează fericite că se văd viața zumzăie în jurul meu muzică râsete .. de ce?.. știu de ce.. dada. Știu. dar e prea mult și prea târziu și nu…
mariuscalin.com 