-
sunt amorțit nu mai doare prea multă durere mi-a pătat amintirile rana asta nu se va închide niciodată poate dacă aș avea oase din sticlă și aripi frânte poate dacă nu m-aș mai simți singur înconjurat de zâmbete de bucurie îmbrățișări prea multe veri trecute petrecute în pantaloni lungi privind la ștrandul înțesat gândind la
-
zi după zi șablonul golului de ușă mă tărăsc anaerob spre 1 ianuarie 2023 ca să fac aceleași greșeli ca să sap aceleași cratere să primesc cu voluptate aceleași vârfuri de suliță și aceeași Iertare. aștept să beau cu pielea capului Vina. Odată ce-am străbătut pasajul de corespondență de la Unirii 1 la Unirii 2
-
aterizare abruptă pe Jacksons Airport gol în stomac un nou început mi-e teamă să mai simt ceva de fapt, aici cu siguranță nu mai pot fi cenușă închid ochii și ascult trag cu putere aer în plămâni aici apusul e uvertura oricărui sfârșit de suspin Mâncam cu poftă din orezul condimentat deodată, i-am întâlnit privirea:
-
Credeam că s-a rezolvat. Tremurul e tot acolo cuperoza răsculată limba uscată reflexul de înghițire disimulat în nonșalanță Pe cine crezi că păcălești prostule? se va uita totul nu însemni nimic păi e bine atunci înseamnă că însemn ceva miodezopsia topită în minutele comprimate când totul e nul și vid orice minciună devine dezirabilă de
-
Mi-a sugerat să dezvolt și tronsonul de cenaclu Analize, păreri, flatulențe, sugestii, eructații, felații, ciocănele ale verdictului trântite cu emfază cu mâna obosită de malahie picior peste picioare Am tăcut. Să mă uit cu lupa la aripi emergente să mușc din ele ca dintr-un hotdog de la IKEA să disec inefabilul cu un lollipop cu
-
sunt fir de nisip pe parbriz de Logan mă plouă și ninge-n vise zgâriate de geana clipită în ultimul an și suspine cernute de speranțe deșarte. mai pot să mai cred în ziua de mâine când noaptea-i mai scurtă decât anul sabatic mai pot să mă bucur de-aplauze fine și de-amăgirea șoptită în delirul extatic.
-
poet caut poezie. cum va arăta poezia mea nescrisă? oameni trecând pe stradă pe fast-backward un apus cinematic în time lapse arta nu trebuie neapărat să însemne ceva pentru cineva epifania asta m-a liniștit frate sunt invizibil în continuare navighez pe marea fără vapoare zăpada se cerne sub soare între paranteze v-o spun pe șleau:
-
băi știi care-i faza? nu e combinație cu RTX-ul ăsta nu vreau detalii la maximum strălucirea unei lacrimi refracția unor visuri năruite umbra propriei existențe alungită pe zidul infamiei razele de lumină eructate de-un felinar vechi înțepând aerul expirat de suspine flăcările ludice ale dorințelor desenând intermitențe after dark pe vreo tablă ruginită a resemnării
-
Stau singur într-o cameră albă fără ferestre și uși. doar coșul de gunoi. cum să ies când nu mai știu cum am ajuns aici? Un pat metalic de spital saltea jegoasă pătată de pișat mirosul coșului de gunoi mi-a intrat în pori A new fragrance: ECHEQUE Succes garantat. Am sentimentul salin că mai e o
-
nu-mi propusesem să ies acolo pe mica scenă voiam să contemplu să ascult mai bine alte bătăi de inimă să stau doar la primire dar dorința din mine s-a retrezit dureros de prezent ceva s-a prăbușit din creier în viscere n-am avut puterea curajul după atâta timp?? m-am simțit din nou singur. Nedorit. Dezavuat ab
mariuscalin.com 