gropile de sub asfalt fac ca
acesta să se lase, mai ales în jurul gurilor de canalizare, hulpave și tăcute ca niște clopote uitate de lume
șinele de tramvai deși paralele
caută cu înfrigurare ultima stație,
acolo unde orice cuvânt se izbește de refugiul crăpat așteptând o altă șansă
mi-ar plăcea să zbor ca să văd totul de sus
blocurile reabilitate termic unde la ultimul nivel e mereu întuneric,
așa, ca în inima mea mărită de la iubirile înghesuite unele peste altele
apa caldă e mai rară decât o prietenie adevărată și la metrou dimineața se înghesuie sute de mii de destine care nu-și vorbesc nici măcar în pasajul ăla sinistru dintre Unirii 1 și 2
sentimental, sunt în trafic bară la bară, pe autohold.
mariuscalin.com 