-
credeam că dacă îmi voi ține inima în palme vor crește în jurul ei firicele de iarbă verzi ca mirosul speranței credeam că amnezia autoindusă mă va proteja de abis nu pot păși altfel there’s no other way lovitura a venit printre întrebări nerostite Cumva Previzibil Știi? E ca atunci când primeam lovituri în burtă…
-
gropile de sub asfalt fac ca acesta să se lase, mai ales în jurul gurilor de canalizare, hulpave și tăcute ca niște clopote uitate de lume șinele de tramvai deși paralele caută cu înfrigurare ultima stație, acolo unde orice cuvânt se izbește de refugiul crăpat așteptând o altă șansă mi-ar plăcea să zbor ca să…
-
frunzele de pe capota motorului au fost cândva verzi nu plânge nimeni după ele cu gândul ăsta pășea rar de parcă n-ar fi avut o destinație precisă îl speria teribil iminența apariției primelor raze de liniște pentru că nu știa cât de lungi sunt și unde se termină. destinul n-a vrut să i se spună…
-
succesiune de cadre cu cât le derulez mai repede cu atât amintirea e mai credibilă te simt ești în proximitatea unei posibilități ca aia să nimeresc toate cele șase numere la loto chestia e că mi-ai pus sechestru pe fericire sunt sub control judiciar sentimental nu mai pot să-ți consum angoasele să te mângâi pe…
-
culoare nesfârșite inundate e întuneric și simt apa rece cum băltește merg înainte încet, pipăind cu palma stângă peretele mucegăit cred ca e un vis știu că visez cei care visează își scurtează viața ca niște lumânări aprinse viața veșnică exclude derapajele onirice nu-mi doresc să fiu nemuritor doar ca să te iubesc etern Peste…
-
stătea pe scaunul ăla care ca de obicei i se părea prea mic inconfortabil încerca să țină pasul să disimuleze teama îl ingrozea să retrăiască -pentru a câta oară??- sentimentul că dezamăgește că nu e ce trebuie că e doar un impostor prins cu felia de tort cu ciocolată în gură da’ uite că deja…
-
în jur era o liniște amorțită care părea că nu-și dorește să anunțe nimic încercă ușa cea grea și mult prea ruginită două icnete scurte și se deschise cu un scârțâit gros, ca finalul unei simfonii păși în interiorul întunecos acum nu mai era atât de liniște își auzea foarte clar respirația și bătăile inimii…
-
Omătul scârțâia metalic sub pașii lui. respira greu aici totul e mai greu. Dimineața cu nuanțe de apus arunca umbre lungi ca niște amintiri vechi care umpleau urmele de urs-neobișnuit de mari- din fața intrării. Ușa aceea grea, înghețată bocnă pesemne că era închisă Nu nu. Cu siguranță că e închisă Avea acest sentiment rânced…
-
un deget îmi acoperă ochiul altele, nasul un domn cu joben trece prin mine călare pe un monociclu. pe Calea Victoriei sărbătoresc eșecul de-a te avea lângă mine. oare două existențe traumatizate puteau încăpea pe aceeași pagină? mă droghez cu eufemisme pe fereastra veche se observă pe cer Saturn fără inel de logodnă în timp…
-
fantasmagoric de rapace/ pierdut în ludic machiavelic/ vreau să respir a ta tristețe/ să bat în cuie teama ta/ iubirea mea e pernicioasă, elucubrantă și meschină/ nu-i scrisă-n nicio carte cu pagini albe de la vină/ e inefabilă și crudă/ e fruct oprit irefutabil/ e zâmbet rece-al unei iele hâde/ tremur oniric după o insomnie/…
mariuscalin.com 