-
ninge. albul uniformizează tot parcă e picurat dintr-o bidinea uriașă fulgii tămăduitori se preling pe geam albul acoperă negrul nu se mai văd gropile din asfalt, trotuarele-țărmuri, linia dublă continuă dintre ironie și gândire critică Ai dreptate. Demersul de a încerca să faci Binele nu are garanții. Dar trebuie mers înainte. Flegmele se pot șterge…
-
nefericirea mea e fericirea voastră mă disecați cu poftă sub lupele mioape cu teama că poate veți găsi o urmă de lumină cu carnea mea sub unghii îmi spuneți “dumneavoastră” <Chris McCandless a murit liber, în Alaska, în august 1992> să fiți puțin mai sus, puțin mai liberi cu-n milimetru de zâmbet mai lungă masca…
-
ninge nimic deosebit fulgii ascuțiți îmi intră pe gura deschisă și devin amintiri pe omușor ninge da’ nu se depune lentila dreaptă e aburită și eu stau cu gura căscată la etajul 2. degetul mi-a înghețat pe Ghișeul.ro fulgii cad grăbiți ca niște cuvinte colțuroase într-o ceartă și simt nevoia să înghit în sec ca…
-
pereții se strâng pe mine de sus, voci de sus, tropăieli bufnituri. de lângă, un soi de compasiune de dedesubt, osuarul amintirilor ceilalți vecini tac complice eu sunt vinovat Pentru că simt și aud prea mult. Prea multe. Nici în scurtele momente de liniște nu-mi pot regăsi odihna globulele roșii de sub pielea-mi s-au agățat…
-
hai să vedem împreună răsăritul soarelui la malul mării! lasă!… e ok. o să-l ridic cu un scripete din spatele Ei tu doar să privești înainte Atât. O să-mi tremure palmele transpirate pe mâner voi icni ca după o fantasmă tu doar să privești înainte peste ultimul val de poeme întortocheat și spumos ca șampania…
-
cel mai stânjenit mă simt în relaționarea aia râncedă unde fiecare încearcă să creadă că miroase a parfum când are skidmarks pe chiloți diplomație domnule, așa cum mi-ar spune cineva. Ciorapii nu mai put din niște încălțări noi sau măcar spălate cu periuța de dinți stigmatizare socială poezie post-punk metamodernism new media art nu știu!…
-
ruina de mine stau părăsit urme de pași îmi ies din inimă tălpi zdravene de bocanci cu profil de anvelopă all feelings șușoteli pe la colțuri de impresii amintiri degrabă evanescente a ceea ce n-a fost să fie ruina din mine nu cere, nu plânge ruina din lume nicicând nu se stinge. urme de tălpi…
-
încerc să reconstruiesc punți îmi așez picioarele desculțe la un capăt și cu brațele pline de zgărieturi mă țin de cioturile fumegânde de la capătul celălalt miroase sau mi se pare că Miroase. a Speranță. treceți pe rând vă rog. Striviți-mi șira spinării sub greutatea judecăților voastre compulsive Treceți peste Poezia mea. Te simt și…
-
întotdeauna mi-a plăcut ultimul rând. La Margine Ultimul la rând. chiar dacă scaunele ar fi toate neocupate, tot pe ultimul rând aș sta felinarul de afară privește galben în mine antiteză existențială singularitate în pluralism dimineți urbane ai dreptate cu “jos amintirile” am știut asta de la început dar m-am săturat să mă mai doară…
-
o introducere ceva Sau…? sunt acolo mereu între spațiile de tăcere dintre noi atât de puține atât de dorite dacă ar fi vorbit tăcerile poate că acum m-ai fi lăsat să-ți dezmierd atacurile de panică să respir în tine odată cu tine să mă redescopăr cu sabia ta de arhanghel asexuat Doamne ce tâmpenie.. Nu,…
mariuscalin.com 