Sunt cel mai fericit om de pe astă planetă Am sechestrat cu emfază sublimul, Mă plimb pe aleile albe sub șoapte În suflet am frig și e noapte. Trufaș privesc la scena de jos Sunteți atât de mici și neclari! Vai de voi!.. Deasupra am bolta albastră și vie! Nimic nu-mi tulbură gândul în fapte … Continue reading ÎMPLINIRE

Eternul copil. Bărbatul – copil. E o încadratură care mi-a fost atribuită de curând. Chestia e că se pare că am destule bagaje în dulapul ăsta cu miros de abanos vechi. Nu mă simt total acasă, dar spațiul îmi pare destul de cunoscut – wc-ul e curat! Destinul îmi zâmbește sardonic, dar mă uit înapoi … Continue reading PUER AETERNUS

De abia mai pot ține în brațele-mi obosite preaplinul. Armonia, pacea, surâsurile, Tot sublimul cerului și spațiului cosmic dintre Terra și Soare. Ea există lângă mine, sibilină și vezuviană, resemnată în deșertul pe care i l-am oferit. Eu, bipolarul, depresivul, abominabilul, întruchiparea a tot ceea ce vă face să vă treziți transpirați la miezul nopții. … Continue reading URMĂTORUL, VĂ ROG!

În miscarea brauniana a gândurilor mele, in cubul meu Rubik care niciodata n-a avut o latura unicolor, realizez nu fara o oarecare satisfactie că ,lasand la o parte evidenta ca in exterior am o viata bună in general, faptul ca am ajuns la varsta asta  , trezindu ma zi dupa zi in ultimii vreo 25 … Continue reading VOI FI CELEBRU

O zi însorită din primăvara  anului 1988. Aprilie. Era doar un copil de 13 ani, îl cunosc! Era timid și cocheta deja cu disimularea durerii. De unde naiba învățase asta?? Ceva bullying, ceva abuz din partea unei învățătoare sadice (el mi-a povestit asta!), însă aripile-i erau încă...întinse. Prefera ultima bancă deși fusese pus în prima. … Continue reading 3 LOVITURI ÎN 13 PRIMĂVERI (revizuită)

Am parcat unde-am putut și mergem acum degrabă         Să vedem tablouri multe, așezate pă tarabă.         Oamenii ie talentați măi frate, se pricepe să tragă linii          Curbe, drepte și punctate, strânse în buchet de-opinii.          Ramele e bătute în cuie pă niște păreți cam mari, din carton și piuneze           Cică le zice...simeze. … Continue reading Pă simeze

Depinde de cum privesc problema. Stând drept, rațiunea scâncește cu suzeta în gură, Cu capul în jos și cu ambele picioare pe perete, se vede mai clar tunelul negru fără ușă. Culcat pe o parte, pare că nimic nu ne mai desparte, doar perna e prea mare. Întins pe spate durerea lovește ritmic în celulele … Continue reading EXISTĂ SCĂPARE!

O zi însorită de primăvară a anului 1988. Aprilie. Era doar un copil de 13 ani, îl cunosc! Era timid și cocheta deja cu disimularea durerii. De unde naiba învățase asta?? Ceva bullying, ceva abuz din partea unei învățătoare sadice (el mi-a povestit asta!), însă aripile erau încă...întinse. Prefera ultima bancă deși fusese pus în … Continue reading 3 LOVITURI ÎN 13 PRIMĂVERI…

Eram la o piesa de teatru de Visniec cu sotia, Locatie neconventionala, independenta, stil fresh, actori tineri Piesa se numea “Spectatorul condamnat la moarte”. Si inca se numeste. Interactiune cu publicul pe alocuri, Asta imi dadea ceva palpitatii, incepuse secretia de cortizol frate. Si epinefrina! Unul din actori intreba la un moment dat, uitandu-se la … Continue reading LASITATE

Totu-i negru imprejur, Toate s gri-n copacul verde Stau si imi doresc sa-njur Albul vietii in 7 vede. Stau afabil la primire Cant din crangul putred naste Vis desart la ceas de noapte Cu pelin amar in soapte. Multe sincope-n gandire! Damf, miasma atragatoare Forma care curge lin, E dorinta reinviata Cu speranta unui crin … Continue reading VERBALIZARE