Într-o frumoasă zi de august cu apă rece-n robinete,
Mi-ai dat bilet de dus în pula ta de împrumut,
Pentru ca chinul remușcării să mă-mbete,
Dar ai mare grijă că s-ar putea să-mi placă mult!
Știu că a fost pedeapsa cea mai dulce,
Deși în cur mă va durea la propriu, orfan de sărutări de sine,
Ți-aș fi întors “favoarea” când luna sus va plânge,
Dar m-am oprit la vreme: ți-aș fi făcut un bine!
