-
Nu-s ceas elvețian să ticăi la secundă sincronizat cu Adevărul unic în brațe îmi plânge furia fecundă cu lacrimi mari prin care frica parcă-i mai sus și mai rotundă. nu sunt un sfânt sacrificat în prime time exemplu ca să fiu mulțimii monocrome în extaz nu mai încap acolo sus pe cruce ca fața nevăzut-a…
-
dependențele mele strigă după mine am memorie bună le recunosc pe fiecare o minge roz țopăie pe trecerea de pietoni atunci e semn că tre’ să calc frâna nu mă mai gândesc la nimic sunt destui tați orfani pe trotuar poate că tu ești bebițul revenit din eter fulgurație pe cerul resemnării mele bă băiatule…
-
O lume în care nemții merg la cules căpșuni în Spania. O lume în care francezii emigrează în Camerun sau Burkina Faso, pe Marea Mediterană, înghesuiți câte 100 în bărci șubrede. O lume în care pizza mi-e adusă la ușă de un italiano vero. O lume în care americanii încearcă să intre fraudulos în Columbia…
-
Nu sunt doar momente sunt perioade de cădere. Atunci, inițial, nu pot găsi niciun safe place totul doare, totul e deznădejde, nicio rază de lumină Solitary confiment. Apoi, instinctul de conservare kicks in Nu știu cum naiba reușesc să mă agăț de colțurile gurii unui zâmbet, de niște cuvinte care plutesc precum asteroizii de coarnele…
-
credincios fără religie asta sunt cred în tine te-am mototolit ca să încapi în marja nemerniciei mele m-am făcut că nu-ți văd lacrimile când m-ai iertat cred în tine o să-ți acoperi privirea încă o dată ca să nu mai vezi ce nu trebuie văzut nu există întuneric total decât în gândurile mele din miez…
-
ce nu te omoară o va face cu siguranță data viitoare. Sap în termoizolația blocului cu buricele degetelor mușc din ușa de termopan alerg pe coate și genunchi drumul e plin de pete roșii spasme stomacale părculețul ăla pentru copii mi-e teamă să privesc în sus moartea, singura certitudine. e foc și e ploaie acolo-năuntru…
-
privesc prin hublou. opt luni de gânduri, vise, structura metalică din jurul meu îmi pare duioasă acum sunt atât de singur încât mă refugiez în sindromul Stockholm mi-e teamă să deschid ușa circulară afară e furtună de nisip ascult șuieratul sinistru nu există drum înapoi nici zâmbet sau fulger între noi doi. Semnalul isteric de…
-
multe scurgeri pe la ungeri totul miroase a nou prima impresie dă buzna cu ochii cârpiți de somn în pijamaua cu norișori albaștri a speranței sunt conștient tot timpul știu că nu e adevărat da’ mă mint până cred și cred de dinainte să mă mint zâmbete ipocrite îmbrățișări cu miros de transpirație efectuate pe…
-
m-am reinventat din propria cenușă în cadrul de la ușă stau nemișcat firului de iarbă căpușă doi ani de versuri și niciun volum voi fi publicat postum că e prea târziu acum să stau pe beat când inspirația e scrum versuri albe de rime imi pun filme că nu-i nimeni ca mine poet clandestin fără…
-
Ce alte corecturi să fac, când Timpul însuși nu-mi încap/ când caut treapta mai de jos ca să-ți ofer , umil prinos? / Ce simplu-mi pare-a scrie versuri citindu-te cu voce tare/ toate sunt slove familiare ce -au stat ascunse în uitare/ căci vocea ta cu-a mea sunt una/ simt vârf de sabie pe umeri…
mariuscalin.com 