-
o să crești mare și o să vezi o să crești mare și-o să știi vei învăța să te deghizezi în granit și cum să fii mereu fericit să-ți porți iubirile cu chingi legate de piept să plângi într-un dodecaedru din oglinzi să faci cruci din oase altarului erect și să-ți pui ochelari de cal
-
nu mai știu cum să evit imploziile. Am încercat de toate, m-am împrietenit cu Cipralex poate că ai dreptate Viorela: convergență temporară de interese. Diplomație, nu sinceritate. Poate că rețeta ta e cea mai safe. Rămâi eșecul meu de comunicare. Arhanghel asexuat. Tu ai scris-o. Eu te citez. Am încercat să-ți pun în brațe toată
-
sub ce soare stins ai început să fii, evanescentă hologramă cu părul despletit? destinului să fi greșit că nu pot îmblânzi speranța ce mă chinuie cu-mpunsătură de cuțit? Că ți-am greșit o știu. Irepresibil gând, glonte de-argint în tâmplă verdict executat, cuvintele sunt reci sub masca mortuară când ȘTIU că tu existi, e greu să
-
ultranișat condensat codificat ostracizat. Jumătate din ochiul meu tremură pe acorduri de industrial micro house minimal techno pe un fundal bleumarin animat. detestat sacrificat denigrat maybe adulat. Capul meu e un uriaș ștecher pe sistem european ca să fiu un missfit perfect emigrez în state burnout proof executat excomunicat încerc să adorm da’ Arapu nu
-
cifre disparate litere orfane de cuvinte le-nșir pe toate c-am învățat că matematica nu minte. degeaba strâng formații curcubeu să-mi bucure firul de iarbă de pe Zonă n-ajung să pot a respira din nou decât c-o minimă suită monocromă. Punct după punct, fără înverșunare poate voi părăsi ultimul loc aștept un joker cu libertate de
-
distanțe cosmice respiră ani-lumină sunt prea flămând să mai privesc prin telescop aștept ca dragostea să mă lovească în retină dar știu că ce primesc nu seamănă deloc. E un prezent ce a trecut de mult sosind tardiv la mine în speranță da’-mi place să mă mint tăcut că-s prea speriat să mai rămân în
-
bun și care ar fi alternativa? să locuim cu mă-sa și pisica? Să ne futem în șoaptă ca să nu supărăm tăblia patului? Să mă dea afară din așternut o dată la 3 nopți pentru că nu mai suportă pe nimeni lângă ea? Să mă cheme înapoi ca s-o mângâi pe burtică? Să-i citesc din
-
spațiul meu vital e-o garsonieră care pulsează în jur mă ia în brațe în cămară am sechestrat suferința am blocat ușa jegoasă cu cărțile încă nescrise nu sunt singur nu sunt singur dar de ce mă simt așa? cum am naufragiat la parter? blocurile cu 4 etaje n-au lift prostule! gândaci de bucătărie îmi umblă
-
pereții ăia de la etajul 7 sunt plini de găuri acolo pot face poză Suferinței am evadat dar ea e încă acolo nu-și mai aduce aminte foarte multe nu-și amintește ploile din mine Implozia. Craterele rămase în urmă. E mai bine așa. Azi voi umbla cu tălpile însângerate și inima-n palme. Nu se mai poartă