-
susur lin de ape limpezi fir de iarbă verde crud tril de păsărele, armonie, fericire pictor sunt pentru-al meu nud. Am văzut-o iarăși într-o poză pe Instagram și am simțit din nou arsura aia nenorocită în inimă. Mi-e teamă s-o mai văd sau să-i văd doar numele scris pe undeva. Mi-e groază! Îmi face rău.…
-
dacă există reîncarnare eu n-o să-mi iau bilet/ nu vreau să merg din nou pe drumul către disperare/ iubirea și speranța le-am făcut pachet/ și Cerului cu DEX-u’-n mână cu glas întunecat, cer îndurare! dacă există reîncarnare eu n-o să-mi iau bilet/ pe holul rece și întunecat voi sta la rând/ cu firma de curierat…
-
sunt momente când cred minciuna când știu că totul mi-e totuna și râd și plâng cu fața către mine uitând că prea mult bine a construit în mine trainice ruine. Uitarea. E singura cale. Nu te mai gândi la nimic. Să gândesc la nimic. Doar să simt, ca un burete uscat. Aici și acum. Durerea…
-
deschid foaia albă Start writing. E acolo da’ nu iese ușor gândurile se îmbracă-n cuvinte și se dau cu Shinkansenu’ între două tăceri evit să privesc oamenii pe stradă trec violent pe lângă mine se grăbesc către ceva sau cineva care îi parazitează. Ora de vară-i departe. Rutină. La metrou în pasajul către Unirii 2…
-
dacă o s’ajung să cred în zâmbetul din oglindă, voi deveni adevăr. Luna decembrie e Golgota mea infernul meu privat e luna când vreau să mă sinucid fără să las epilog în decembrie nu mă mai pot minți că sunt fericit în decembrie mama plângea în bucătărie în aprilie, mai și iulie înghițise Diazepam medicul…
-
“Am auzit că ești poet” mi-a spus pe-un ton șăgalnic. Mă privea curioasă. Chipul îi era luminat discret, ca o amintire interzisă, stătea așezată picior peste picior tocul stiletto tresarea spasmodic de parcă ar fi bătut tactul unei melodii numai de ea știută. I-am privit obraznic gambele frumos arcuite, premiate de ciorapii fini a căror…
-
mă trântesc pe pat salteaua-i deja deformată de greutatea mea am luat melatonină ca să nu uit să dorm. Încă mă mai gândesc la ea întruchipez tot ceea ce detestă la oameni sunt paradigmă epitom sunt tot ce-i mai înnegurat în om. Am intrat prin efracție pe domeniul ei am sărit gardul electric și-am început…
-
am ținut ochii închiși sub eșarfa roșie am simțit cu toate simțurile there’s no other way. lumina ochilor nu e cea mai dragă de pe lume aproape de fiecare dată când merg la teatru îmi năvălesc în creier fraze pe care vreau să le notez undeva imediat. N-o fac. Rămân frânturi uscate pe care încerc…
-
e decembrie. Milioane de psihiatri dau faliment. Își închid cabinetele și emigrează la Polul Sud unde e noapte 6 luni. E preferabilă o depresie la McMurdo în fața unui puseu de fericire egocentrică. alerg cu disperare desculț mă lovesc de toți oamenii fericiți nu pot să-i evit am senzația că-mi taie calea intenționat nu vor…
-
atunci când văd pe cineva undeva mâncând mi se face foame atunci când aud pe cineva râzând zgomotos mă gândesc că râde de mine vederea periferică îmi șoptește obsesiv că toți mă privesc fix. când văd fericire nu mi se mai face foame doar mă simt foarte singur de aia nici n-am pus aici semne…
mariuscalin.com 