-
Nu-i nicio umbră, niciun dubiu niciun mister de rezolvat nicio-ntrebare ce plutește când te ai născut prea învățat. Răspunsuri seci ucid din fașă cohorte de-ntrebări nepuse copil bălai cu ochi ca cerul esti doar de unșpe ani un kid și pe deasupra te mai cheamă din alte lumi astrale – Ananid! Toți te privesc din
-
nu știu cum să sufoc durerea nu e ca și cum aș fi căzut de pe bicicletă. E acolo, în piept. Colcăie. Sunt condamnat fără judecată de oameni care ieri îmi strângeau mâna. M-au condamnat legați la ochi de cuvinte otrăvite ejaculate prin pai multicolor de întruchiparea adorației lor. Sunt credincioși. Au ales să creadă
-
vreau ca lacrimile să fie doar picături din Marea Moartă uscate pe obraji de iluzii lacustre. vreau să mă nasc din nou să fiu prostu’ clasei cu o mamă sinucigașă să sufoc în mine strigătul adolescenței poate de data asta voi deveni puternic diamantele se obțin numai prin presiune așa spunea un fost director general
-
Fără tine aș fi o jumătate colțuroasă care m-aș rostogoli greoi printre cuvinte nerostite sau proiectate greșit printre patimi. Noroc cu pământul rotund sau sferic- nu mai știu- mă ajută curbura să alunec către Capul Bunei Speranțe așa cum odată privirea ta complice ajuta sărutarile-mi să alunece de lângă lobul urechii tale tăcute, fără viză
-
cerul mă arde degetele mi-au amorțit nu există mesaj de trimis nu există nimic de citit. Incontinența mea emoțională a creat un crater în inima ei Barabas îmi râde-n nas de pe cruce. Nu mai e loc. Acolo sus e inventar și porțile sunt ferecate. E secetă dar EA-mi picură pe Vină din ochii-i înlăcrimați
-
Dragostea-i un drum ce nu-ți dă pace, Un foc aprins ce arde fără glas, În brațe dulci găsești amar și ace, Iar sufletul se rupe, pas cu pas. Te-mbracă-n visuri, jură-n veșnicie, Îți pune-n ochi un cer de infinit, Dar când sinceritatea intră-n vrie, Tot ce-i frumos devine rătăcit. Dezamăgirea-i cea care te-ngheață, Te lasă
-
Dragostea-i un drum ce nu-ți dă pace, Un foc aprins ce arde fără glas, În brațe dulci găsești amar și greață, Iar sufletul se rupe, pas cu pas. Te-mbracă-n visuri, jură-n veșnicie, Îți pune-n ochi un cer de infinit, Dar când sinceritatea-i doar o mască, Tot ce-i frumos devine rătăcit. Dezamăgirea-i cea care te-ngheață, Te
-
am observat că pentru mulți amintirile prăfuite, dureroase la prezentul lor, devin hilare. Sunt evocate ca la stand up comedy. le ascult și nu pot râde nici măcar zâmbi ar fi ipocrit să mă hlizesc în timp ce țin închise cu ambele mâini ușile osuarului meu. N-au zăvor, nici lacăt și vor să se deschidă
-
Sunt acolo și când nu sunt. Sunt scaunul ăla pe care stai șezutul e limba mea aspră și uscată îmi doresc să-ți odihnești AirMacșii pe limba mea ca să graseiez intelectual. sunt podeaua scenei îți simt tălpile asudate pe pieptul meu hirsut în timp ce îl evoci pe Camus enervată de caniculă. Sunt microfonul care
mariuscalin.com 