-
dacă o s’ajung să cred în zâmbetul din oglindă, voi deveni adevăr. Luna decembrie e Golgota mea infernul meu privat e luna când vreau să mă sinucid fără să las epilog în decembrie nu mă mai pot minți că sunt fericit în decembrie mama plângea în bucătărie în aprilie, mai și iulie înghițise Diazepam medicul…
-
“Am auzit că ești poet” mi-a spus pe-un ton șăgalnic. Mă privea curioasă. Chipul îi era luminat discret, ca o amintire interzisă, stătea așezată picior peste picior tocul stiletto tresarea spasmodic de parcă ar fi bătut tactul unei melodii numai de ea știută. I-am privit obraznic gambele frumos arcuite, premiate de ciorapii fini a căror…
-
mă trântesc pe pat salteaua-i deja deformată de greutatea mea am luat melatonină ca să nu uit să dorm. Încă mă mai gândesc la ea întruchipez tot ceea ce detestă la oameni sunt paradigmă epitom sunt tot ce-i mai înnegurat în om. Am intrat prin efracție pe domeniul ei am sărit gardul electric și-am început…
-
am ținut ochii închiși sub eșarfa roșie am simțit cu toate simțurile there’s no other way. lumina ochilor nu e cea mai dragă de pe lume aproape de fiecare dată când merg la teatru îmi năvălesc în creier fraze pe care vreau să le notez undeva imediat. N-o fac. Rămân frânturi uscate pe care încerc…
-
e decembrie. Milioane de psihiatri dau faliment. Își închid cabinetele și emigrează la Polul Sud unde e noapte 6 luni. E preferabilă o depresie la McMurdo în fața unui puseu de fericire egocentrică. alerg cu disperare desculț mă lovesc de toți oamenii fericiți nu pot să-i evit am senzația că-mi taie calea intenționat nu vor…
-
atunci când văd pe cineva undeva mâncând mi se face foame atunci când aud pe cineva râzând zgomotos mă gândesc că râde de mine vederea periferică îmi șoptește obsesiv că toți mă privesc fix. când văd fericire nu mi se mai face foame doar mă simt foarte singur de aia nici n-am pus aici semne…
-
eu într-o zi o să fac pace cu mine pe frunze-uscate voi scrie sinonime nu vreau decât să-mi iasă niște rime pe cazemata fumegândă râd halbe pline. eu într-o zi o să fac pace cu mine, cu toți ceilalți care mă judecă în lipsă c-am îndrăznit ca să iubesc ruine când soarele de sus revendica…
-
când eram copil adormeam greu, priveam în întuneric hainele aruncate alandala pe fotoliul de lângă pat și vedeam chipuri hidoase, de monștri. Închideam ochii de frică și când îi deschideam din nou, chipurile erau tot acolo. Mă priveau fix. Tata dormea fără mustrări de conștiință iar mama… îmi doream să doarmă și ea să nu…
-
diminețile tardive de noiembrie își plimbă soarele pe marginea trotuarului umbrele sunt lungi, prea lungi ca niște amintiri dureroase. Umbra mea e ascuțită se termină acolo unde începe uitarea.
mariuscalin.com 