Anul ăsta am avut THE EȘEC. Se pare că nu pot fi fidel mediocrității, astfel că mai cobor uneori în pivnița aglomerată a prostiei desăvârșite. Am distrus cu stăruință și iremediabil, din fașă, o posibilă frumoasă prietenie. Sunt condamnat definitiv, cazierul meu e pătat cu gem de căpșune și nu mai am dreptul la izbăvire. … Continue reading PRELUCRĂTOR PRIN AȘCHIERE

Suferința e mai tandră atunci când dorm. Durerea e mai pioasă. Depinde de ceea ce visez. Am vise că am visuri, deci nu mai vreau să visez. Moartea somnului e trezirea. Nu vreau să-mi ucid somnul. De ce trebuie să mă mai trezesc? Vreau un somn etern și fără vise. Vreau un somn nemuritor și … Continue reading ONIRICĂ

Eram în pat, blonda apărută intempestiv în cameră tușea și icnea, am întrebat-o: sunteți răcită? A infirmat laconic și a pășit peste mine în pat dându-mi pe la nas cu talpa piciorului ei care cam mirosea. A labă de picior nespălată. Domn’  Georgescu vorbea la mobil când am trecut pe lângă el, mi-a făcut semn … Continue reading BATERIA DE DUȘ E CAM JEGOASĂ

Ceilalți așteaptă în întunericul sălii, așezați pe scaune aliniate și cu priviri hulpave, ca viața mea… viața noastră să se scurgă convențional. Prozaic. Previzibil. Unanim acceptat. Din iubirea noastră s-a plămădit miracolul vieții, epifania regăsirii sensului întâmplării că sunt. Chiar să-mi surâdă gura știrbă-a sorții? Destinul meu să fi uitat a fericirii ușă neîncuiată? Aproape … Continue reading LIBERTATE

Urc în Bolt ceva mai ușurat de emoția care mă cuprinde în tentaculele ei umede atunci când merg la seratele poetice de la “I-auzi una”. Totuși, am emoții combinate cu o stare de nervozitate. Merg la o premieră. “Ăia cu poezia” organizează prima serată muzicală! I-am simpatizat de la prima mea participare la seratele lor, … Continue reading POATE MAI AVEM O ȘANSĂ

E interzis să n-ai prieteni, E rușinos să ai tristeți E cringe să te ascunzi de semeni Și trist să stai cu capu-n pernă, În nopți fără de dimineți. Am obosit să sper degeaba Că ușile la care bat se vor deschide Și nu mai vreau ca orb să fiu și cu regrete, Să trec … Continue reading RESEMNARE SAU O FORMĂ DE MASOCHISM

Am început să trăiesc abia după ce am acceptat moartea. M-a curtat până mi s-a strecurat în pat, unde mi-am îngropat fața hirsută între coapsele ei pârguite în timp ce-i frământam concomitent ambii sâni opulenți cu palmele mele aspre și asudate. Abia după ce mi-am lăsat în veșnicia ei rece sămânța caldă a vieții și … Continue reading CONTOPIRE

Stau între două oglinzi și îmi ascult gândurile cu ochii închiși. Multiplicate la infinit, le aud din ce în ce mai deslușit și mai încet. Viața m-a părăsit de mult și moartea plasată în abis îmi alungă zgomotul din cap și îmi oferă liniștea izbăvitoare.

Toată existența noastră e bazată pe ignoranță și uitare. Nu se poate altfel. Căutăm fericirea ca niște orbi lumina zilei. Orbecăim cu disperarea și teama cuiva care crede cu naivitate că trebuie să găsească ceva ce i se cuvine. Ne împingem unii pe alții cerându-ne scuze dar suntem de fapt enervați că ne stăm unul … Continue reading SENS UNIC

Mi-a rămas agățată de unicul neuron nevrotic o întrebare bizară: Pe ce organ ți-ai scrie poeziile? Pe ficat, pentru că e regenerabil.