Ce alte corecturi să fac, când Timpul însuși nu-mi încap/ când caut treapta mai de jos ca să-ți ofer , umil prinos? / Ce simplu-mi pare-a scrie versuri citindu-te cu voce tare/ toate sunt slove familiare ce -au stat ascunse în uitare/ căci vocea ta cu-a mea sunt una/ simt vârf de sabie pe umeri … Continue reading UNUI PRIETEN POET

am trimis niște versuri la un cenaclu din alt oraș da’ nu trebuie s-o scriu chiar așa că asta nu mai e poezie trebuie s-o-mbrac cumva în ținută de protocol la costum cu cravată lucioasă roz nu merge chiar așa că doar nu-s Zelenski. E dificilă plutirea printre planete n-am controlul direcției rătăcirea mută mă … Continue reading VĂ MULȚUMIM PENTRU VERSURI

1 martie 2023. După ce am spart din neatenție și grabă semnalizarea din oglinda retrovizoare dreapta, am parcat în Berceni. Via (nu-mi place nici mie “Vio”, e prea normie) a coborât. Ai coborât deși aveai dureri, urma să te operezi peste o săptămână. Cu toate astea mi ai strâns mâna destul de viril. Aveam emoții, … Continue reading METACRONOLOGIE

mi-e teamă că mă voi rătăci printre cuvinte o să mă uit la fiecare ca la un străin mefient voi primi înapoi zâmbete monosilabice și certitudini râncede. mi-e teamă că n-am iubit-o îndeajuns mi-e teamă că nu mă va ierta niciodată viața mea e râsul dureros al lui Arthur Fleck în ploaia din curtea închisorii … Continue reading O SĂ STAU MAI ÎN SPATE

Luminile se sting, oamenii pleacă. Uită. Își continuă viețile țin minte numai ce ignoră la ei dar detestă la alții eu rămân cu ambalajele de la versuri în brațe cuvintele dinăuntru zornăie ca niște zaruri nu văd pe unde calc da’ le port cu grijă să nu care cumva să cadă pe jos acasă dorm … Continue reading DRUMUL OASELOR

între noi e un munte de cuvinte ruginite, colțuroase și crăpate nu-și mai are locul nicio rugăminte ascunsă în tranșee-adânc săpate. mă-nchin cu gest reflex pe la icoane nepictate semnez în alb scrisori ce n-au fost încă scrise mă va putea ierta vreodată c-am pus două iubiri spate în spate? te voi putea uita ascuns … Continue reading DIHOTOMIE

v-ați simțit vreodată abandonați? Întrebarea a spintecat aerul tăcere o mână ridicată timid privirea mea se înfipsese în podea prizoniera gândurilor reci dacă am avut o familie disfuncțională mă pot simți abandonat de posibilitatea uneia armonioase? Abandonul doare dar dacă mă ciupesc puternic de coapsă devine suportabil Horror vacui povești adevărate, destine, suferință, durere, speranță, … Continue reading HORROR VACUI

ninge de două zile. Totul e alb deși e cod portocaliu îmi ninge în suflet și nu știu cum să închid obloanele se face curent și e frig, ce mult îmi doresc ca omătul ăsta să cadă peste respingerea ta să niveleze totul să stingă vrajba să fie un nou început cu nas de morcov … Continue reading UNU-N PLUS

m-am însurat cu maică-ta pentru că îmi doream un copil. da tăticule, îți cumpăr ce vrei (își dorea o cariocă pic și piese de șah) n-am iubit-o pe maică-ta cu porcii trebuie să fii porc. Simțea că nu e în regulă, se simțea folosit, utilizat ca o armă. Și-ar fi dorit poza aia cu ambii … Continue reading CIOBURILE NU DISPAR, DOAR SE MĂRESC

Prin chipul tânăr cresc ramuri de porțelan albe ca iarna.