AȘA FAC ȘI ACUM

credeam că dacă îmi voi ține inima în palme

vor crește în jurul ei firicele de iarbă

verzi ca mirosul speranței

credeam că amnezia autoindusă

mă va proteja de abis

nu pot păși altfel

there’s no other way

lovitura a venit

printre întrebări

nerostite

Cumva

Previzibil

Știi?

E ca atunci când primeam lovituri în burtă

în școala generală

și nu mai puteam trage aer în piept.

Doar

Expira.

Așa fac și acum. Expir sacadat cu un zâmbet de împrumut fixat de buze

Rezerva aia de aer din plămâni

nu-mi dă voie să mă prăbușesc

în imersie

Firicele de iarbă verde

mi-au crescut pe față.

There’s

no

Other

way.