Fiecare poem e copilul meu
Am mulți copii
unii-s cu ochi albaștri
alții buboși
unii sunt buni la matematică
alții mai grei de cap
cei mai mulți sunt bolnavi de Progeria
au riduri pe mânuțe și pe urechi
și nu sunt acceptați la serbare
pentru că nu știu să mestece gumă
și sunt prea cărunți.
Îi iubesc pe toți
stăm la masă câte doi pe scaun
la felu’ unu servim supă de inspirație
azi n-avem lexic elevat că s-a scumpit
ne-am spălat pe mâini ne-am tăiat unghiile
lingura-i făcută poștă
mă simt rotund
și nu vreau niciun feedback
sunt doar eu cu gașca mea
după masă ies cu ei în parc
să ne pișăm pe rădăcinile
tuturor stejarilor groși
care și-au donat celuloza prin librării.
mariuscalin.com 