În fiecare zi soarele îți mângâie sufletul diferit
Cu câte 1 mm mai la dreapta
Mereu înspre dreapta, pentru că de acolo am început să te iubesc.
Prosternez dinaintea ta între solstiții cu teama că nu mă vei putea ierta niciodată. Sunt păgânul unicei icoane care ești tu. Sunt iconoclast fariseu pentru că pe tine nu te pot nega.
Degetele mâinii drepte îmi sunt de la cea stângă dar cu ele îți pot simți respirația sacadată.
Cu mâna stângă mă sprijin de țărâna fierbinte care-mi arde limba umflată. Expiez cu ochii închiși până la echinocțiul cel din urmă: știi tu, adică până când din cer vor coborî nave extraterestre multicolore cu sute de megafoane din care se va auzi: LET’S JUST BE FRIENDS!Și atunci poate golul pe care l-am creat în tine se va umple cu sângele meu, iar tu, cu trupul meu exsanguu în brațe, ca într-o reeditare postmodernistă a Pietà, vei citi din Biblia încă nescrisă a următoarei Geneze.
mariuscalin.com 