Groază. Spaimă. Frică. Teamă. Teroare. Horror!
Păi nu mai e nevoie și de Halloween! “Ce dorește domnii?” “Este, avem!”
E cu noi mereu. E ubicuă. E însăși motorul vieții. Ne e perpetuu frică. De ce? De moarte, de boală, să nu rămânem fără cei dragi, fără job, de alți oameni, de Dumnezeu ….
“Ce faci?” Întrebarea retorică care nu mai așteaptă de mult un răspuns pentru că e prea grăbită să se transforme într-o confesiune smiorcăită.
“Vaaai da’ ce bine arăți! Ai mai slăbit?” Invidie. Discriminare. Toți supraponderalii să ridice mâinile în aer c-am arma la mine.
Vrei să ai casa plină? Dă o petrecere!
Timpul amplifică resentimentele, ..mizeria nu mai încape sub preș, …ne iubim numai propriile monologuri….
În rest? Bucuria că nu ne-a murit și nouă capra sau că vecinu’ e mort de mult și cu muște la gură, înfășurată în staniolul sclipicios al empatiei simulate.
La desert: indapamidă, bisoprolol, olmesartan, medoxomil, escitalopram, tartrazină, acid benzoic, nitrat de sodiu, eritrozină, E100, E200, E300 și … da doamnă, la Municipal ajunge și 336-le!
mariuscalin.com 