SEPTEMBRIE ALB

Mi-e dor de ploile din septembrie, tandre și răcoroase ca surâsul tău matinal, mi-e dor de frunza uscată din ierbarul meu prăfuit, pe care am scris vers după vers ca un chinez pe-un bob de orez. Am palmele asudate de la emoții râsul tău ca un clopoțel frunza verde bobul de orez alb.

SEARA FĂRĂ STELE CĂZĂTOARE sau CRONICA UNEI SERI DE VARĂ

Cu zile bune înainte începusem să simt cum îmi viermuiesc gândurile în viscere..Senzația aia de început de sfârșeală you know? O gâdilătură care se continuă către anus și care se finalizează cu încrețirea treptată a scrotului. Aceeași ca cea din vara lui 1990, când am dat admiterea în liceu. Am ales două poezii, le-am printat … Continue reading SEARA FĂRĂ STELE CĂZĂTOARE sau CRONICA UNEI SERI DE VARĂ

CELĂLALT OBRAZ

Nu e ușor să dai când nu primești nimic căci numai pe-astă cale poți dormi în șoaptă, chiar dacă sufletul îți plânge direct în coșul zilnic și celălalt obraz, cuminte, o nouă palmă-așteaptă.

LAPIDARE

cuvintele se prăvălesc peste mine vor să-mi intre toate deodată-n suflet pe unele nu le cunosc doar le simt catifelat de colțuroase știu simt că trebuie să fie acolo așa cum simt fără să pot explica că trebuie să scriu e ca atunci când vomit: simt că mai e ceva în stomac care trebuie să … Continue reading LAPIDARE