ceilalți își trăiesc viețile cu bucurie cu disperare cu inerție Uită. Cafeaua nu face rău unui organism sănătos. Amnezia e secretul fericirii am atâtea de uitat încât am uitat ce trebuie să uit Simt gust de vomă în gură mi-e teamă că mă va părăsi Poezia versurile nescrise se vor ascunde în uitare nu mai … Continue reading OUĂ FIERTE TARI

Atenție că am tendință de îngrășare. Tendința e de mult sufocată sub bucile grase ale realității. Steatopigie. Măcar nu-mi mai poate spune nimeni ca sunt un poet slab. Acoperit de gheață pe Insula Bouvet cu ochii deschiși către cer. Așa m-au găsit. Toți se întrebau cum am ajuns acolo, nu la cine m-am gândit ultima … Continue reading AȘA M-AU GĂSIT

nu știu cum aș putea să-i spun iubirii să învețe să nu mai treacă ilegal prin vamă sătul de-atâtea intrigi și povețe am și uitat că orice comedie e o dramă iubesc fără restricții de viteză cu rezervorul plin de amăgiri, iubesc pe “interzis” cu diagnostic de pareză decât să scriu mai bine desenez trăiri. … Continue reading SCHENGEN

orășelul copiilor nu acceptă decât copilării fericite e anunț mare lipit pe geamul ghișeului domnu’ formular găsiți acolo în colț pe masa rotundă noroc că mi-am cumpărat niște semințe decojite ca să nu mai sparg nimic lângă mine e sacul cu cioburi mă privește întrebător: mai intrăm? copilu’ din mine are amigdalită nu mai poate … Continue reading ORĂȘELUL COPIILOR

ploaia asta. Picăturile lovesc parbrizul. Același drum te văd în fiecare chip care se prelinge grăbit printre stropii reci oamenii poartă umbrele se tem de Adevăr vreau să stau în ploaie să-mi ridic fața către cer să mă răcoresc apa mi se prelinge pe față pe barbă vreau să fiu iertat vreau să mă vezi … Continue reading PLOAIA ASTA

aș vrea să exist în afara trupului meu să mă privesc cu respirația periferică să mă pot ierta să învăț să mă iubesc să mă vizitez ca pe-un muzeu de iluzii în piept am o roată pentru hamsteri care se învârte în sens invers mereu invers.. muzeele sunt închise lunea și cimitirele au program non-stop … Continue reading LEVITAȚIE

viața se poate sfârși și la cerere act voluntar, ca votul am aflat asta într-o primăvară comunistă nu știam cât o iubesc pe mama dar cineva acolo sus, m-a iubit pentru că apelul n-a mai dat ton de ocupat pe moment n-am simțit mi-am ținut respirația ani de zile găurile fumegânde au fost umplute cu … Continue reading SE POATE ÎNCHEIA ȘI LA CERERE

sunt amorțit nu mai doare prea multă durere mi-a pătat amintirile rana asta nu se va închide niciodată poate dacă aș avea oase din sticlă și aripi frânte poate dacă nu m-aș mai simți singur înconjurat de zâmbete de bucurie îmbrățișări prea multe veri trecute petrecute în pantaloni lungi privind la ștrandul înțesat gândind la … Continue reading POATE DACĂ AȘ AVEA OASE DIN STICLĂ

zi după zi șablonul golului de ușă mă tărăsc anaerob spre 1 ianuarie 2023 ca să fac aceleași greșeli ca să sap aceleași cratere să primesc cu voluptate aceleași vârfuri de suliță și aceeași Iertare. aștept să beau cu pielea capului Vina. Odată ce-am străbătut pasajul de corespondență de la Unirii 1 la Unirii 2 … Continue reading POENITENTIAM AGITE

aterizare abruptă pe Jacksons Airport gol în stomac un nou început mi-e teamă să mai simt ceva de fapt, aici cu siguranță nu mai pot fi cenușă închid ochii și ascult trag cu putere aer în plămâni aici apusul e uvertura oricărui sfârșit de suspin Mâncam cu poftă din orezul condimentat deodată, i-am întâlnit privirea: … Continue reading GMT+ 8 BĂTĂI DE INIMĂ DE DUPĂ ULTIMA LACRIMĂ