Îmi vine să alerg la fiecare om de pe plaja asta și să-l întreb de ce e trist uneori. De ce îi plouă cu soare? cum mai poate plânge în senectutea zilei dacă nu te-a cunoscut? Ferice de cei care nu știu că exiști. Nu-și cunosc destinul nefericirile lor sunt din ceara aripilor lui Icar … Continue reading NEÎNTÂLNIRILE

fii bun. Empatic. totul începe de la zero. Mă dau la o parte fac loc să treacă că e grăbit nu ripostez ci înghit cu zâmbetul pe buze am început să scriu poezie ca un fel de terminal lucidity. Pentru cei care știu bine cine sunt cu adevărat: vreau să vă îmbrățișez și să vă … Continue reading TERMINAL LUCIDITY

Se vând umbrele în pasaj. Stropii cad, în căutarea finalului Nimic din ce e firesc nu ne mai atinge Doar lumina de la mobil mi-a invadat fața atunci. Te-ai uitat o secundă la fruntea mea sau poate prin mine. Fulgerător ca o presimțire asteroidul Omuamua ți-a licărit în cristalin orbul din mine a crezut într-un … Continue reading SE VÂND UMBRELE ÎN PASAJ

Atât de gingașă și oferită cu mână tremurândă mut mesager al nerostitelor iubiri, ești totuși Floare, nu spațiu de depozitat bagaje cu-amintiri.

de ce?.. sunt pentru prima oară în locul ăsta stau la masă de câteva minute și deja mă simt … străin singur. lângă, două fete se îmbrățișează fericite că se văd viața zumzăie în jurul meu muzică râsete .. de ce?.. știu de ce.. dada. Știu. dar e prea mult și prea târziu și nu … Continue reading CLOPOTELE DIN MINE SE CLATINĂ

m-am uitat pentru o secundă în spate: mă privea. E un sentiment straniu când dai peste o privire care îți arde ceafa, indiferentă la reacția ta. E deja acolo și nu e deloc admirativă. Am avut senzația că parcă știe de mult despre mine lucruri fetide, lucioase și profanate și că sentința e deja dată … Continue reading NU ȘTIU CE MI-A VENIT ȘI

Lasă-mă să iubesc viața care izvorăște din tine să-ți simt liniștea din somn lasă-mă să fiu lângă tine așa cum mă vezi și nu mă vrei marginal insulei care ești visând sfoara din jurul gâtului tău Vulcanul care sunt. Nu-i nevoie să scoți dopul pentru a fugi de iubirea mea prea-plinul e însetat de patimi … Continue reading ÎȚI IUBESC DEGETELE DE LA PICIOARE

Am alergat atât de mult singur… desculț pe cioburile speranțelor mamă ce mainstream sună asta- mi-ar spune acum cineva de la un anume cenaclu- mai bine scrie că oamenii au capete de reptile și că trăiesc la diferite etaje ale aceleiași clădiri Băi uite că n-o să scriu așa! Știi de ce? Pentru că atunci … Continue reading ULTIMUL ETAJ

cel mai greu e la apus. Începutul sfârșitului. În întuneric gândurile se dilată și sunt peste tot chiar dacă port papuci de plajă, am tălpile umede Alunec. Iluziile se iubesc cu speranța și avortează mii de coji de banană, cusute între ele atunci când cazi, amestecul ăla de groază și plăcere vinovată te devorează și … Continue reading CE MAI FAC. CUM SUNT.

de ce arsura asta în piept?? nu mă așteptam să te văd acolo da’ uite că nimic nu e întâmplător ȘI totul e un joc. De teatru. ȘI pulsul mi-a luat-o razna ignorant beligerant Concor și Sevikar adjuvant. ȘI cum mai ești? Am văzut că bine. Era foarte cald, da. Nu era nevoie să stai … Continue reading ȘI