am observat că pentru mulți amintirile prăfuite, dureroase la prezentul lor, devin hilare. Sunt evocate ca la stand up comedy. le ascult și nu pot râde nici măcar zâmbi ar fi ipocrit să mă hlizesc în timp ce țin închise cu ambele mâini ușile osuarului meu. N-au zăvor, nici lacăt și vor să se deschidă … Continue reading OSTEOLOGIE

Sunt acolo și când nu sunt. Sunt scaunul ăla pe care stai șezutul e limba mea aspră și uscată îmi doresc să-ți odihnești AirMacșii pe limba mea ca să graseiez intelectual. sunt podeaua scenei îți simt tălpile asudate pe pieptul meu hirsut în timp ce îl evoci pe Camus enervată de caniculă. Sunt microfonul care … Continue reading ARMY OF ME

am plecat către Marte singur în criosomn nu ai vise nici visuri e ca o renaștere 9 luni de așteptare one way ticket babe! burete uscat pe solul arid și roșu. Acolo nu pot să urlu de durere sunetul nu se propagă prin furtuna de nisip. sunt în medie la 225 de milioane de kilometri … Continue reading INTRAUTERIN

Ăla din ultima bancă care nu știa să numere stele aragaz cu patru ochi grasomega obezu’ ăla care nu era bun la bătaie da’ nici la carte ăla care a aflat între timp că a fi mediocru nu e ceva rău și că o labă la vremea ei face cât o mie de femei ăla … Continue reading GRASOMEGA

Mi-e dor de ploile din septembrie, tandre și răcoroase ca surâsul tău matinal, mi-e dor de frunza uscată din ierbarul meu prăfuit, pe care am scris vers după vers ca un chinez pe-un bob de orez. Am palmele asudate de la emoții râsul tău ca un clopoțel frunza verde bobul de orez alb.

Cu zile bune înainte începusem să simt cum îmi viermuiesc gândurile în viscere..Senzația aia de început de sfârșeală you know? O gâdilătură care se continuă către anus și care se finalizează cu încrețirea treptată a scrotului. Aceeași ca cea din vara lui 1990, când am dat admiterea în liceu. Am ales două poezii, le-am printat … Continue reading SEARA FĂRĂ STELE CĂZĂTOARE sau CRONICA UNEI SERI DE VARĂ

S-ajung pe unde-am mai trecut odată acolo jos și-n spate, venind din viitor acolo unde aripa întinsă-i sabotată și-i cam devreme să mă gândesc să mor. nu vreau să mai înot prin ăst ocean de lacrimi, nu vreau să mă mai tem cu sold anticipat și nici ca să găsesc ascunzători facile unde să îmi … Continue reading MICK JAGGER ARE DREPTATE

Nu e ușor să dai când nu primești nimic căci numai pe-astă cale poți dormi în șoaptă, chiar dacă sufletul îți plânge direct în coșul zilnic și celălalt obraz, cuminte, o nouă palmă-așteaptă.

nu cred că setea asta va dispărea vreodată oricât aș bea din tine am sufletul crăpat vreau să primesc cât mai mult dar m-am resemnat să te contemplu prin telescop ești sub același soare din aceeași galaxie în același loc. Ca un deținut de la Auschwitz stau cu mâinile pe gardul electric ca să mă … Continue reading E CA LA RELIGIE