între noi e un munte de cuvinte ruginite, colțuroase și crăpate nu-și mai are locul nicio rugăminte ascunsă în tranșee-adânc săpate. mă-nchin cu gest reflex pe la icoane nepictate semnez în alb scrisori ce n-au fost încă scrise mă va putea ierta vreodată c-am pus două iubiri spate în spate? te voi putea uita ascuns … Continue reading DIHOTOMIE

v-ați simțit vreodată abandonați? Întrebarea a spintecat aerul tăcere o mână ridicată timid privirea mea se înfipsese în podea prizoniera gândurilor reci dacă am avut o familie disfuncțională mă pot simți abandonat de posibilitatea uneia armonioase? Abandonul doare dar dacă mă ciupesc puternic de coapsă devine suportabil Horror vacui povești adevărate, destine, suferință, durere, speranță, … Continue reading HORROR VACUI

ninge de două zile. Totul e alb deși e cod portocaliu îmi ninge în suflet și nu știu cum să închid obloanele se face curent și e frig, ce mult îmi doresc ca omătul ăsta să cadă peste respingerea ta să niveleze totul să stingă vrajba să fie un nou început cu nas de morcov … Continue reading UNU-N PLUS

m-am însurat cu maică-ta pentru că îmi doream un copil. da tăticule, îți cumpăr ce vrei (își dorea o cariocă pic și piese de șah) n-am iubit-o pe maică-ta cu porcii trebuie să fii porc. Simțea că nu e în regulă, se simțea folosit, utilizat ca o armă. Și-ar fi dorit poza aia cu ambii … Continue reading CIOBURILE NU DISPAR, DOAR SE MĂRESC

Prin chipul tânăr cresc ramuri de porțelan albe ca iarna.

criza ostaticilor din Iran s-a încheiat totul se încheie până la urmă da’ pe mine cine mă eliberează de dragostea pentru ea? s-au dus de mult cele 444 de zile au trecut două Crăciunuri și Jimmy Carter is dead. Cum pot scăpa de incontinența asta afectivă? decât să tai cu margine de vers zăbrelele de … Continue reading OSTATIC

atunci mă simt cel mai singur. clipele alea care mi se rostogolesc prin tâmple și cad ca niște bolovani din plumb pe extrasistolele mele. drumul ăla scurt către scena-eșafod. atunci mă simt părăsit de toți, de orice zâmbet sau salut discret făcut cu teama de a nu deranja interese și ierarhii. judecat, studiat, eviscerat simt … Continue reading CA UN PISTOL

nu sunt poet nici salcie la mal nu voi ploaie de-aplauze pe umeri nu vreau să dorm bățos pe-un armăsar și nici să scriu după program luni-vineri. nu vreau să stau cu mâinile împreunate și nici sfătos să mângâi creștete plecate m-ascund de invitații elitiste ipocrite ce-așteaptă adeziuni supuse și tacite. nu sunt poet și … Continue reading NU SUNT POET

…Mirabela își aruncă ochii ACOLO. Acolo unde se mai uită din când în când cu spaimă și scârbă. Acolo unde e închis individul ăla abject, care personifică tot ce detestă la un om: “Archived” din Whattsapp. Bătrân, gras, intruziv, posesiv, un Tataie Andropauză autentic. Hai, gata, că m-am săturat să pun virgule! “Fuck! NOT AGAIN! … Continue reading INVITAȚIE sau PANĂ DE CURENT ÎN BERCENI

versurile mele sunt spitalizate în fiecare zi spațiul dintre cuvinte gura mare aaaaaaaaaaa… tratamentul trebuie luat necondiționat versurile trebuie ținute sub control niște perfuzii cu rime înțepate în artera intens circulată la ore de vârf de peniță. Spațiul dintre tăceri. versurile mele au gura sus pe frunte sunt ca autoportretele lui Bryan Charnley e importantă … Continue reading TRATAMENTUL TREBUIE LUAT NECONDIȚIONAT (studiu)