scări rulante
priviri în gol
un domn care urca a strigat zâmbind către un altul care cobora: “Cristi!”
Cristi n-a auzit
a alunecat oblic printre gânduri
către Unirii 2
am simțit jenă pentru apelant
nu știu de ce
probabil pentru că așa a fost viața mea
un lung culoar cu uși închise
și clanțe doar pe interior
degetele mi s-au lungit și s-au contopit cu tastele negre
care scriu litere negre
confesiune QWERTY
mă lichefiez cu totul
ca să mă pot scurge pe sub ușile reci
să fac dragoste cu ele
să le ling clanțele și vizoarele
invizibil pentru toți
exilat în uitare
s-a strigat catalogul
Nimeni nu lipsește.
mariuscalin.com 