am tras ușa după mine cu sentimentul că asta e ultima salvare,
că mă poate separa definitiv de viscolul de afară
până și scârțâitul lugubru îmi păru
cântec de leagăn
zăpada adunată pe prag se topi resemnat
smoală albă
cu miros de prevestire
singur într-o cabană părăsită
ce congruență
nici capul de cerb de pe perete nu mă vede
asta îmi place pentru că pot să plâng în voie.
Ochiul din sticlă pare umed.
Ne-am întâlnit fortuit la o sărbătoare a Thaliei
și deși îmi zâmbea
a văzut că mă-nchin lui Melpomene
am vrut să vadă asta
pentru că nu m-am mai temut.
Sper să fie fericită pentru că merită.
Singur într-o cabană părăsită
Titlul primului meu volum hopepunk:
ideație suicidară severă.
sunt
nehotărât.
mariuscalin.com 