PRIMUL

primul

prima..

a fost pentru prima oară când am simțit așa

ți-am citit rândurile și am avut o epifanie

unu și cu una nu fac întotdeauna doi

a fost o acumulare

care mocnea discret

pe măsură ce-mi deșărtam negura

distrugeam ca un apucat treptele către

labirintul acceptării tale

pur și simplu zăceam paralizat

și din mine țâșneau cuvinte

în sus

din ce în ce mai sus

care au rămas suspendate ca rufele la uscat pe o frânghie în miez de vară

durerea n-a trecut

fiecare vers e un ritual de autoexorcizare

fiecare mișcare- un spasm al acumulării de gaze de la putrefacția abandonului de sine

primul poem n-a fost decât următorul.

Iar următorul e orfan de ultimul vers.