…mi-a arătat că mă pot surprinde plăcut dar și că mă pot obișnui cu asta
Nu e vorba de vanitate,
ci de o aclimatizare estetică.
Cred că actul creației nu îmi aparține în totalitate.
=========+++++======
Eu sunt pierdut printre versurile mele.
Nici ele nu mă recunosc.
Se uită la mine cu dispreț
muiat în condescendență.
vin la Răzvan cu bluza arsă în dreptul inimii
și cu dorinta apartenenței înghesuită în geanta sport cu fermoarul stricat,
luată din “Europa”
pe care o ascund sub scaunul ăla șubred de acolo de sus de la Carusel
în dreptul arsurii îmi țin palma
pe care am scris cu pix negru
ultimul vers.
mariuscalin.com 