de JOS

lumina becului LED îmi părea ireală

ca venită de la o exoplanetă de tip pitică galbenă

“Am auzit că ești poet”

cuvintele loviră pereții groși cu literele întoarse invers și astfel ricoșară către mine

ca o presimțire sumbră

mă privea pe deasupra ochelarilor cu ramă groasă Pacepa style

Autoritate.

Aproape instantaneu mi-au venit in minte cuvintele ei – “Ești artist domnule!”

și de acolo s-au prăbușit peste

colțul ăla secret din inimă care nu mă lasă să uit că înc-o iubesc.

“Nu sunt poet…”

Secundele s-au dilatat și am observat cum albul ochilor i se colora treptat în negru

Am simțit cum mă micșorez iremediabil

dar atunci mi se părea firesc pentru că trebuia să-l privesc de jos

pregătit să mă ascund la următoarea întrebare –

“Da’

ce

ești?”

Leave a comment