lumina becului LED îmi părea ireală
ca venită de la o exoplanetă de tip pitică galbenă
“Am auzit că ești poet”
cuvintele loviră pereții groși cu literele întoarse invers și astfel ricoșară către mine
ca o presimțire sumbră
mă privea pe deasupra ochelarilor cu ramă groasă Pacepa style
Autoritate.
Aproape instantaneu mi-au venit in minte cuvintele ei – “Ești artist domnule!”
și de acolo s-au prăbușit peste
colțul ăla secret din inimă care nu mă lasă să uit că înc-o iubesc.
“Nu sunt poet…”
Secundele s-au dilatat și am observat cum albul ochilor i se colora treptat în negru
Am simțit cum mă micșorez iremediabil
dar atunci mi se părea firesc pentru că trebuia să-l privesc de jos
pregătit să mă ascund la următoarea întrebare –
“Da’
ce
ești?”