nefericirea mea e fericirea voastră
mă disecați cu poftă sub lupele mioape
cu teama că poate veți găsi o urmă de lumină
cu carnea mea sub unghii îmi spuneți “dumneavoastră”
<Chris McCandless a murit liber, în Alaska, în august 1992>
să fiți puțin mai sus, puțin mai liberi
cu-n milimetru de zâmbet mai lungă masca
mai asfaltată strada cu sens unic
mai gata de-a lovi acolo unde doare.
Mai tineri.
<Thomas Chatterton s-a sinucis la 17 ani>
și iată că încă ard în fața voastră cu brațele întinse
văpăi năluci îmi ies din piept și palme
înconjurat de ape limpezi și tăcute
aproape am uitat c-am auzit mai mult nevrute
cenușă și dorințe le vor face oare stinse?