pereții se strâng pe mine
de sus, voci
de sus, tropăieli
bufnituri.
de lângă, un soi de compasiune
de dedesubt, osuarul amintirilor
ceilalți vecini tac complice
eu sunt vinovat
Pentru că simt și aud prea mult.
Prea multe.
Nici în scurtele momente de liniște
nu-mi pot regăsi odihna
globulele roșii de sub pielea-mi s-au agățat de foliculii piloși
și-mi ascult teama de recidivă cum îmi bubuie-n urechi
coșmarul a revenit
planeta e locuită
și n-am unde fugi
la ultimul etaj?
Printre versurile strâmbe?
într-o zi o să-mi citesc poemele la microfonul conectat la boxă,
de sub geamul tău.
De sus, voci.
mariuscalin.com 