întotdeauna mi-a plăcut ultimul rând.
La
Margine
Ultimul la rând.
chiar dacă scaunele ar fi toate neocupate, tot pe ultimul rând aș sta
felinarul de afară privește galben în mine
antiteză existențială
singularitate în pluralism
dimineți urbane
ai dreptate cu “jos amintirile”
am știut asta de la început
dar m-am săturat să mă mai doară
La
Margine.
Pe dinăuntru sunt desenat cu graffiti
ca zidul ăla din Plovdiv
Când stai la margine poți fugi mai ușor
fuga și eschiva n-au bani să dea restul
vreau să mă împușc în gură într-o toaletă publică sordidă
nu mai știu ce vreau
doi câini care nu mă cunosc
mi-au mirosit mâinile și m-au acceptat
așa cum sunt
O să mor nehotărât.
mariuscalin.com 