RECURENȚĂ

stătea pe scaunul ăla

care ca de obicei i se părea prea mic

inconfortabil

încerca să țină pasul

să disimuleze teama

îl ingrozea să retrăiască -pentru a câta oară??- sentimentul că dezamăgește

că nu e ce trebuie

că e doar un impostor prins cu felia de tort cu ciocolată în gură

da’ uite că deja e îngrozit

too late!

Deja-vu sau de ce ți-e frică nu scapi

sau ambele

când degetele nu-ți miros a tuș și hârtie veche

începe să miroasă a rahat în jurul tău

când nu știi cum e să contezi pentru cineva

încerci să uiți că mă-ta a încercat să se sinucidă de trei ori

și vrei să pari normal

Te înțeleg omule!

Hai, lasă.

……..

S-a trezit cu gura uscată.

A trecut. Toți își continuă viețile și așa ar trebui să facă și el.

Mai stă puțin.

Pe

scaunul

ăla.

Leave a comment