stătea pe scaunul ăla
care ca de obicei i se părea prea mic
inconfortabil
încerca să țină pasul
să disimuleze teama
îl ingrozea să retrăiască -pentru a câta oară??- sentimentul că dezamăgește
că nu e ce trebuie
că e doar un impostor prins cu felia de tort cu ciocolată în gură
da’ uite că deja e îngrozit
too late!
Deja-vu sau de ce ți-e frică nu scapi
sau ambele
când degetele nu-ți miros a tuș și hârtie veche
începe să miroasă a rahat în jurul tău
când nu știi cum e să contezi pentru cineva
încerci să uiți că mă-ta a încercat să se sinucidă de trei ori
și vrei să pari normal
Te înțeleg omule!
Hai, lasă.
……..
S-a trezit cu gura uscată.
A trecut. Toți își continuă viețile și așa ar trebui să facă și el.
Mai stă puțin.
Pe
scaunul
ăla.