FRIG

Omătul scârțâia metalic sub pașii lui.

respira greu

aici totul e mai greu.

Dimineața cu nuanțe de apus arunca umbre lungi

ca niște amintiri vechi

care umpleau urmele de urs-neobișnuit de mari- din fața intrării.

Ușa aceea grea, înghețată bocnă

pesemne că era închisă

Nu nu. Cu siguranță că e închisă

Avea acest sentiment rânced

pe care nu și-l putea explica pe de-a-ntregul

dar de fiecare dată era însoțit de o arsură în zona pieptului

Nu se temea de singurătate

6 luni de noapte polară

urmau să treacă mult mai repede decât

amintirea chipului ei,

pe care ar fi vrut s-o sufoce cu fața-n jos

în neaua înghețată.

Acolo nimeni nu lipsea.

Numai în zona pieptului simțea o arsură.

Deasupra, cerul stătea să se crape

sub greutatea norilor.