SUS

pe muntele din mine

zăpada nu se topește niciodată

acolo sus e șuier mare

vortex de amintiri

puțin oxigen

escaladez anaerob

cu ochelari de soare eclipsat

am uitat să zâmbesc

o să caut desene rupestre

sunt grimase preistorice

poate dacă pe summit ar fi portretul tău (nu ăla de pe balcon)

uriaș cât crucea de pe Caraiman

aș urca în sandale

strigând ca un apucat

Jos amintirileeee!

Da’ sus ce?